Posts Tagged ‘declaratie politica’

Activitatea senatorului Dumitru OPREA, iunie 2010

Thursday, July 1st, 2010

1. Activitate în Circumscripţia electorală
• Audienţe la biroul parlamentar. Tipuri de probleme ridicate de persoanele care au solicitat audienţe:
− locuri de muncă,
− despăgubiri în bani pentru proprietăţile revendicate;
− dezbateri succesorale;
− problema scăderii pensiilor;
− probleme de fond funciar;
− reanalizarea situaţiei privind fotbalul ieşean;
− probleme privind spitalele şi infecţiile intraspitaliceşti etc
• Transmiterea de adrese şi cereri pentru oferirea de soluţii de către instituţiile abilitate, în funcţie de problemele ridicate la audienţe şi care nu se încadrează în competenţa biroului senatorial: Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
• Întâlnire cu sindicaliştii care au manifestat împotriva măsurilor guvernului, 10-11 iunie 2010
• Deplasări, în colegiul 5, pentru discutarea problemelor pe care le ridică locuitorii.
• Participarea la emisiuni ale studiourilor de radio şi televiziuni locale şi centrale, respectiv Radio Iaşi (La zi în viaţa partidelor parlamentare, Martor), Radio România Actualităţi (Antena partidelor politice), TeleM (Extemporal la Democraţie), Antena 1 Iaşi (City Puls), TVR 3 (Regional Expres).
• Apariţii în presa scrisă şi online (AgerPres, Buna Ziua Iaşi, Evenimentul de Iaşi, Flacăra Iaşului, Iasicastiga.ro, IasiTV Life, Ieşeanul, Machiavelli.ro, Monitorul, NewsIaşi, Ziarul de Iaşi, 24 de ore, EduManager).

2. Activităţi în Parlament
2.1 Participare la lucrările în Plenul Senatului

Datele şedinţelor în plen: 2, 7, 9, 14, 15, 16, 21, 23, 28, 29, 30 iunie 2010, cu următoarele intervenţii:
• privind procedura de vot a Ordinii de zi (2 iunie 2010)
• întrebare depusă în scris Ministrului Educaţiei “Analiza rezultatelor la evaluarea naţională 2010” (9 iunie 2010)
• declaraţie politică, depusă în scris, având ca titlu ,,E vremea ca protectorii clientelismului politic să dispară” (14 iunie 2010)
• întrebare adresată Ministrului Educaţiei şi Ministrului Comunicaţiilor “Renunţarea la intenţia de transfer a reţelei RoEduNet din coordonarea Ministerului Educaţiei” (14 iunie 2010)
• declaraţie politică cu titlul “Crin Antonescu - aventurierul iresponsabilităţii” (21 iunie 2010)
• întrebare adresată Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor “O mai mare transparenţă în soluţionarea dosarelor de despăgubiri” (21 iunie 2010)
• privind Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1995 – Legea învăţământului (23 iunie 2010)
• privind Propunerea  legislativă pentru  modificarea şi completarea Legii nr. 84/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul preventiv, cu modificările şi completările ulterioare (23 iunie 2010)
• declaraţie politică cu titlul “Opoziţia - amplificatorul crizelor din România” (28 iunie 2010)
• privind Propunerea legislativă privind acordarea unei recompense financiare cu caracter stimulatoriu elevilor premianţi ai olimpiadelor internaţionale şcolare (28 iunie 2010)
• întrebare adresată Ministrului Educaţiei “Eficienţa utilizării fondurilor de către institutele de cercetare din subordinea sau coordonarea Ministerului” (28 iunie 2010)
2.2 Participare la lucrările Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii: 1, 7, 8, 14, 15, 21, 22, 28, 29 iunie 2010
2.3 Participare la lucrările Comisiei pentru Afaceri Europene: 23 iunie 2010
• Întâlnire cu reprezentanţii Comisiei parlamentare pentru afaceri europene din Irlanda privind monitorizarea aplicării recomandărilor PE
2.4 Participare la lucrările Biroului Permanent al Senatului: 8, 15, 22 iunie 2010
2.5 Alte activităţi privind activitatea în Senat
• Participare la lansarea volumului Cartea blogurilor politice, Bucuresti, organizata de portalul informatiilor politice Machiavelli.ro

Admin

PSD şi PNL - joaca de-a anticipatele

Wednesday, May 12th, 2010

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 12 mai 2010

Opoziţia are dreptul şi chiar datoria să critice Executivul atunci când i se pare că acesta greşeşte. Sistemul parlamentar democratic are acest principiu drept fundament al funcţionării sale. Totuşi, acelaşi sistem democratic nu poate obliga partidele neguvernamentale să fie şi responsabile în acţiunea lor politică. O astfel de situaţie se poate constata în reacţia faţă de ultima vizită a reprezentanţilor FMI şi a măsurilor anunţate de preşedintele ţării. PSD şi PNL au profitat din plin de situaţia economică şi socială a ţării pentru a ataca dur Executivul. Au fost criticaţi premierul şi miniştrii săi, s-au reluat vechile acuzaţii la adresa preşedintelui statului. Dacă obiectivitatea lucrurilor aduse în discuţie, în mod normal, poate fi discutată, soluţia oferită de aceşti politicieni ţine de domeniul ridicolului: alegeri anticipate.

Motivul pentru năstruşnica găselniţă ar fi, evident, situaţia financiară dificilă a ţării. Tocmai de aceea, domnul Crin Antonescu ar vrea populaţia degrabă la urne pentru a crea o “majoritate sănătoasă”. Asta, evident după ce domnii Băsescu şi Boc îşi vor fi dat imediat demisia. Aşadar, în plină furtună economică, liderul liberalilor doreşte o nouă campanie electorală, noi scandaluri politice în speranţa că ar putea guverna cu prietenii săi de suflet de la PSD. Împreună cu Victor Ponta, reproşează Guvernului şi Preşedinţiei o stare de lucruri semnalată de FMI: lentoarea reformelor dure în sistemul bugetar. Cheltuielile publice sunt prea mari, birocraţia e prea stufoasă, iar lucrurile nu se corectează îndeajuns de repede. Există deci o situaţie pe care numai o guvernare liberalo-socialistă ar putea să o depăşească, după părerea lor.

Legitimitatea pretenţiilor opoziţiei ar părea comice dacă nu s-ar manifesta în circumstanţe atât de serioase. Tocmai PSD protestează de luni de zile la orice măsură care ar putea afecta sistemul bugetar. Adoptă poziţii dure şi instigă sindicatele la proteste de stradă. Dar, acum are pretenţia că ar fi un campion al tăierii cheltuielilor publice. La rândul ei, guvernarea PNL a reuşit performanţa de a creşte spectaculos numărul bugetarilor. Nu mai e nevoie să amintim şi enormul deficit bugetar lăsat ca dar României în prag de criză economică mondială. De data asta, ni se spune că ar trebui să-i credem pe liberali că ar performa mult mai bine pe timp de criză. Totul e să se ajungă la alegeri.

Fără îndoială, multe dintre nemulţumirile opoziţiei sunt fireşti. În afară de detaliile guvernării, există însă o realitate externă dură şi probleme financiare regionale de o mare gravitate. Oricine poate cere înlocuirea premierului sau a diverşilor miniştri. Dar de aici şi până la a cere demisia preşedintelui şi aruncarea ţării într-o nouă campanie electorală e cale lungă. O cale la fel de lungă ca între politică şi joaca de-a politica.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

PSD sau inconştienţa luptei de clasă

Wednesday, May 5th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 5 mai 2010

Nu sunt mulţi ani de când Ion Iliescu considera în public că întreprinzătorii privaţi sunt nişte “profitori” ai societăţii moderne. Probabil că părintele spiritual al PSD mai consideră şi acum proprietatea privată şi iniţiativa particulară ca fiind întinări ale socialismului. Dar dacă de la oameni formaţi în comunism nu te poţi aştepta la mai mult, surpriza neplăcută vine din partea noilor social-democraţi. Recenta schimbare de gardă la vârful PSD nu a adus nici un suflu doctrinar nou. Stângismul modern de tip Tony Blair, de deplasare a laburiştilor britanici către centrism, nu pare să le spună nimic social-democraţilor autohtoni. Putem vedea în schimb aceeaşi ancorare în trecut, aceleaşi discursuri, manifestări şi acţiuni politice care au dat mereu faliment. Impactul negativ al acestui tip de acţiune politică este incalculabil. Nu e întâmplător faptul că orice mesaj venit din partea PSD este sub semnul “luptei”. Acest lucru arată obsesia pentru conflict social, o predispoziţie genetică izvorâtă din măruntaiele marxismului.

Ca de obicei, şi de această dată, 1 Mai a fost un prilej pentru PSD pentru a-şi arăta mania pentru amplificarea tensiunilor sociale. Partidul a făcut eforturi disperate pentru a agita sindicatele, iar de la tribune improvizate s-a strigat că actualul guvern vrea distrugerea pensionarilor. Asta în vreme ce propriii membri erau ademeniţi să strângă rândurile prin acordarea de carduri cu reduceri la restaurant sau răsplata participării cu 50-80 lei. Vorbim de o inconştienţă tradiţională pentru aceşti politicieni. Agită sindicaliştii bugetari, după ce tocmai guvernările lor au umflat până la absurd birocraţia de stat. Irită acum oamenii în vârstă, după ce chiar ei au impus măsuri care afectează grav sistemul de pensii. Şi le fac tot din perspectiva luptei de clasă.

Evident, toate partidele democratice din România au defectele lor. PNL şi PDL au propriile probleme la care trebuie să găsească soluţii pentru viitor. Imobilismul doctrinar, conflictualitatea şi populismul congenital al PSD depăşesc orice limită. Iar manifestarea lor agresivă, într-o perioadă de mari sensibilităţi sociale, devine şi mai îngrijorătoare. Sper însă că românii au trecut de vremurile în care se lăsau convinşi de propaganda socialistă. Mai ales când “lupta de clasă” este dusă de mobilizatori “luminaţi”, precum Marian Vanghelie.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Grevele adâncesc şi mai mult prăpastia crizei

Wednesday, April 28th, 2010

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 26 aprilie 2010

Nu este un secret pentru nimeni faptul că situaţia financiară a României este fragilă în acest moment. Nici perspectivele pe termen scurt nu dau motiv de exuberanţă. Ţara noastră a intrat nepregătită în această criză, slăbită de delirul cheltuielilor publice din ultimii ani şi aşa-ziselor creşteri economice de consum. În plus, toate dificultăţile au venit pe fondul lipsei de reforme structurale din sistemul bugetar. Chiar guvernul a anunţat zilele acestea, prin vocea primului ministru, că în 2009 am împrumutat 1,5 miliarde de euro, iar în 2010 vom împrumuta 1,7 miliarde de euro numai pentru plata pensiilor. Nu trebuie să fii neapărat expert în economie pentru a înţelege cât de adâncă este criza. România este aşadar forţată de propriile slăbiciuni, precum şi de circumstanţe nefavorabile, să facă echilibristică financiară deasupra unei prăpăstii în care Grecia deja a căzut. În plus, avem angajamente ferme cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană. În aceste condiţii, orice mişcări sociale care ar avea impact asupra bugetului ne-ar putea fi fatale.

Desigur, unele măsuri pe care guvernul este nevoit să le impună sunt aspre şi neplăcute. Nimeni nu este bucuros atunci când îşi vede ameninţat locul de muncă sau îngheţat salariul. Pentru oricine trebuie să fie însă limpede că alternative nu există. Menţinerea cheltuielilor bugetare la nivelul actual ne-ar împinge într-o stare în care consecinţele ar fi incalculabile. Echilibrul macroeconomic este vital pentru a trece peste o perioadă atât de grea. Tocmai de aceea, toţi liderii de sindicat din sistemul bugetar ar trebui să dea dovadă de o maximă responsabilitate. Incitarea la greve ori presiunile pentru măriri salariale pot fi dezastruoase din punct de vedere economic. Orice salariu poate fi mărit acum cu 10, 20 sau chiar 50%, aşa cum cer unii. Întrebarea este însă pentru cât timp şi cu ce urmări?

Insist pe faptul că exemplul Greciei trebuie avut mereu în minte. Prin inconştienţa unor politicieni populişti şi a unor manipulatori iresponsabili, chiar şi o ţară poate fi adusă în pragul falimentului. Trebuie ca toată lumea să acţioneze responsabil pentru a depăşi dificultăţile de moment. Mai ales, în condiţiile în care Executivul face eforturi mari pentru a păstra la acelaşi nivel cota unică de impozitare şi TVA, elemente esenţiale pentru relansarea economică.

Norii încep să se risipească, dar încă mai este până la liman. Iar dacă vrea cineva cu orice preţ să facă acum o gaură în buget, ar fi bine să se gândească de două ori. Nu-i va fi cu nimic de folos dacă în prăpastia în care putem cădea va avea o leafă cu 50% mai mare doar pe hârtie.

Extremismul altora se combate cu propria temperanţă

Monday, April 19th, 2010

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 19 aprilie 2010

Alegerile generale din Ungaria arată o ascensiune semnificativă a forţelor de extremă dreapta. Pentru prima dată de la revenirea democraţiei în Europa de Est, radicalismul de factură neo-fascistă capătă o popularitate de o asemenea amploare. Vorbim aici despre o mişcare politică recunoscută pentru discursul său ultranaţionalist şi manifestaţiile de tip paramilitar. Dacă în urmă cu numai câţiva ani era la periferia sistemului politic maghiar, iată că mişcarea Jobbik capătă o aderenţă semnificativă în masa electoratului. Iar când alternativele democratice nu mai sunt convingătoare, atunci suntem obligaţi să căutăm explicaţii şi soluţii pentru acest fenomen.

Mai întâi de toate, nu trebuie să uităm modul în care s-a ajuns aici. Este vorba despre o reală slăbiciune a partidelor tradiţionale, a căror guvernare succesivă a afectat încrederea populară în eficienţa politicilor temperate. Problemele economice şi sociale reale din ţara vecină, alături de tolerarea continuă a manifestărilor radicale, au făcut posibile contestările vehemente la adresa soluţiilor democratice. Vedem acum rezultatul acestui şir de slăbiciuni, iar el este unul la care ar trebui să luăm aminte cu toţii.

Situaţia există însă deja şi suntem nevoiţi cu toţii să ne raportăm la ea. Sunt convins că forţele politice responsabile din Ungaria înţeleg pericolul acestui fenomen şi vor încerca să-l izoleze. Mai cred că Uniunea Europeană va fi mult mai atentă cu privire la problema radicalismului de dreapta şi va căuta să-l ţină sub control. Mai ales că acesta ar putea amplifica vocile facţiunilor naţionaliste. Dincolo de lucrurile susmenţionate, doresc însă să atrag atenţia asupra responsabilităţii celor care sunt confruntaţi cu o astfel de situaţie.

La fel ca întotdeauna, putem fi siguri că pornirile radicale ale altora vor stârni pulsiunile extremiste ale radicalilor de la noi. România a trecut şi ea prin episodul negru al ascensiunii extremismului. Ne putem aştepta ca unele personaje, aflate la periferia politicii, să folosească conjunctural ocazia pentru a capta atenţia electoratului. Sper ca orice încercare similară să fie dezavuată public de toate partidele democratice de la noi. Mai mult, fac un apel la mijloacele media româneşti să reziste tentaţiei de a face rating dintr-un astfel de subiect. Sper ca televiziunile şi ziarele să realizeze natura specială a situaţiei actuale şi să nu permită agitaţiile colerice maghiarofobe. Suntem convinşi că, prin temperanţa oamenilor raţionali din România şi Ungaria, vom trece cu toţii peste acest moment delicat şi vom putea gândi un viitor european împreună.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tragedia de la Smolensk – o lecţie de demnitate a poporului polonez

Wednesday, April 14th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 13 aprilie 2010

Tragedia aviatică poloneză de la Smolensk copleşeşte prin imensitatea ei. E o dramă fără precedent în istoria modernă, iar duritatea sa îndurerează un popor întreg. Îl îndurerează, dar nu-i înfrânge demnitatea. Suntem martori, în aceste zile, la o demonstraţie de sobrietate, discreţie şi extraordinară unitate a poporului polonez. Este o comuniune sufletească, o unitate în faţa durerii care atrag respectul şi compasiunea întregii lumi. La Varşovia, orice rivalitate politică a dispărut în aceste momente. Toate disputele naţionale sunt lăsate deoparte pentru a-i comemora în tihnă pe cei dispăruţi.

Este o lecţie de nobleţe pe care ar trebui să o învăţăm cu toţii. Cunosc personal mai mulţi polonezi. Ei sunt oameni de o extraordinară demnitate, strâns legaţi de patria lor, gata să treacă peste greutăţi oricât de mari. La fel cum au trecut peste ruperea ţării în bucăţi, peste ororile masacrului de la Katyn ori apăsarea comunismului, polonezii au darul renaşterii şi al respectului de sine, lucruri care îi vor face să treacă, şi de această dată, peste o dramă de aşa proporţii.
Pe lângă această lecţie de demnitate, trebuie să ajungem şi la alte concluzii. Securitatea naţională nu este un moft, iar şefii unei ţări au nevoie de o siguranţă maximă. Nu e vorba de privilegii, ci de obligaţia de a le proteja viaţa la cel mai înalt nivel. De aceea, cred că măcar acum ar trebui să înceteze disputele privind oportunitatea unor mijloace de deplasare sigure pentru liderii statului. De asemenea, ar putea fi luată în calcul evitarea zborurilor comune ale preşedintelui şi primului ministru, precum şi verificarea procedurilor de transmitere extinsă a puterii în cazul unei catastrofe de proporţii similare.

Sunt însă lucruri de făcut pentru mai târziu. Acum, e vremea compasiunii. Ca părtaşi, adesea la aceleaşi suferinţe istorice, îmbrăţişăm naţiunea poloneză în unul dintre cele mai triste moment ale sale. Credem cu tărie că va reuşi, la fel ca întotdeauna, să-şi depăşească dificultăţile, oricât de mari ar fi ele. Iar noi vom putea spune mereu că suntem onoraţi să fim prietenii unui popor a cărui demnitate ne poate fi oricând un reper moral.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Păstrarea cotei unice, vitală pentru ieşirea din criză

Monday, March 29th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 29 martie 2010

În ciuda unor semnale privind apropierea ieşirii României din criza economică, situaţia veniturilor la bugetul de stat rămâne în continuare presantă. Producţia industrială, comerţul ori serviciile sunt departe de nivelul ultimilor ani de creştere, iar asta se reflectă în încasările Ministerului de Finanţe. Pe lângă această stare, a apărut nevoia susţinerii unui număr tot mai mare de şomeri. În mod normal, Guvernul a încercat să taie din cheltuieli şi să-şi maximizeze veniturile. Presiunile sociale şi politice crescânde îi fac însă tot mai mult pe unii să ceară măriri de taxe, adăugarea unora noi sau chiar renunţarea la cota unică de impozitare.

Evident, mai ales ultima dintre aceste idei vine din zona stângii. În vreme ce firmele încearcă din răsputeri să supravieţuiască, social-democraţii vor ca ele să fie spoliate şi de ultimele resurse. Statul ar trebui astfel să hăituiască orice companie eficientă, orice angajat calificat care câştigă peste medie. În plus, tocmai când Executivul se străduieşte să-şi eficientizeze colectările de impozite, renunţarea la cota unică ar duce la explozia evaziunii fiscale. Cei care propun acum impozitări socialiste, progresive, nu au nici o legătură cu realitatea. Exprimă doar convingeri ideologice populiste bazate pe calcule iluzorii. Ei nu ţin cont de costurile birocratice ale unei asemenea măsuri, de indisciplina fiscală tradiţională ori de afectarea atractivităţii pentru investiţiile străine. Important este să conserve orice urmă a statului asistenţial, vitală pentru menţinerea propriului electorat.

Tehnic şi doctrinar, faptul că stânga perpetuează astfel de idei falimentare este o eroare. De douăzeci de ani constatăm pe propria piele că statul este un administrator catastrofal. Orice întreprinzător privat doreşte reguli puţine, clare şi impozite mici. Lucru care pare să nu aibă importanţă pentru social-democraţi. Ei vor un mamut birocratic a cărui incompetenţă managerială să fie acoperită cu biruri tot mai mari. Iată motivul pentru care cota unică le-a devenit un inamic absolut. Însă, pentru oricine are o gândire economică decentă, menţinerea premiselor pentru relansarea economică este vitală. Iar parte din aceste premise înseamnă păstrarea cotei unice la un nivel cât mai scăzut.

Pe de altă parte, desigur, problema încasărilor la buget rămâne. Pentru aceasta însă e nevoie de administrare inteligentă şi de eficientizarea instituţiilor statului, nu de mărirea lor. Încă se mai pot reduce agenţii şi scheme stufoase de personal din sistem. Încă mai există risipă care ar putea fi oprită. Rămân disponibile fonduri europene enorme pentru a fi atrase. În plus, un studiu independent, apărut recent în media, estimează la 30 de miliarde de euro pierderile produse anual de corupţia din România. Îndemn aşadar Guvernul să reziste presiunilor stângiste şi să păstreze cota unică. Tocmai pentru că un Executiv responsabil ştie că dintr-o criză nu se iese prin extinderea statului, ci prin munca şi spiritul întreprinzător al celor care îl susţin.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Cazul Voicu şi necesitatea unor retrageri din politică

Monday, March 22nd, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 22 martie 2010

Până acum, se vorbea despre corupţia statului după presupuneri. Se credea că anumiţi politicieni ar avea legături tulburi cu diverşi afacerişti, poliţişti şi judecători. În lipsa dovezilor însă, totul rămânea mai mereu la nivel de speculaţie. Iată că acum, mafia politică şi-a arătat chipul său concret, sinistru. Cele mai dubioase personaje din viaţa publică se arată în toată “splendoarea” lor morală prin scurgerea de informaţii, neasumată de cineva. Dimensiunile caracatiţei şochează probabil pe mulţi. E vorba de o reţea construită sistematic, de ani de zile, prin complicitatea şi şantajarea demnitarilor de toate rangurile. Putem bănui chiar că aceasta nu este nici măcar singura încercare de cangrenare a statului. Dincolo de gravitatea aspectelor penale, este extrem de importantă însă dimensiunea politică a acestui caz.

Cu ceva întârziere, înţelegem dedesubturile unor decizii care au împins România în situaţii extrem de delicate. Desigur, oricine îşi aminteşte despre scandalul nominalizărilor PSD pentru Ministerul de Interne în timpul coabitării cu PD-L. Domnii Vanghelie, Hrebenciuc şi Geoană au insistat enorm pentru numirea necunoscutului, pe atunci, Cătălin Voicu. Opoziţia preşedintelui Băsescu la această manevră a provocat reacţii extreme din partea conducerii social-democrate. Au urmat apoi câteva răfuieli interne în PSD, altă opoziţie a Cotroceniului la mişcările din minister şi retragerea acestui partid de la guvernare.

Astfel, totul devine mai clar. Statul trebuia să încapă definitiv pe mâna unui sistem mafiot garantat de la vârful Partidului Social Democrat. Procurorii, poliţiştii şi judecătorii ar fi urmat să fie aduşi sub ascultare sau eliminaţi din funcţii de mafia politică. Dosarele grele ar fi fost spălate de infracţiuni şi aruncate la gunoi. Urma desfiinţarea DNA. Totul, cu o condiţie: PSD să câştige alegerile. Sau, în cel mai rău caz, reţeaua să nu fie deranjată de justiţie.

Iată că acum se înţelege miza alegerilor prezidenţiale. Infractorii patriei aveau nevoie de sprijin politic şi o marionetă a fost împinsă în faţă. Marioneta s-a dat însă de gol cu alte legături dubioase şi a ratat şefia statului. Aşa că, nici DNA nu a mai fost desfiinţată, nici procurorii nu au putut fi ţinuţi în frâu. Doar PSD îşi mai apără, cu glas stins, oamenii aflaţi la ananghie. Scandalul e însă prea mare, iar răspunderea protectorilor politici ai lui Voicu trebuie să funcţioneze măcar acum, când tot cazul a devenit public. De aceea, deşi pare iluzoriu să invoc bunul simţ la asemenea personaje, cred că ar fi normal ca cei care se simt părtaşi să facă un pas înapoi.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Ne trebuie oameni de caracter

Tuesday, March 16th, 2010

Declaraţie politică depusă în scris la Senatul României, 16 martie 2010

Democraţia românească are deja două decenii de la renaştere. A trecut prin toate experienţele posibile şi a împlinit integrarea europeană a ţării. Cu toate acestea, vremea maturităţii e încă departe. Se discută despre o nouă schimbare a Constituţiei, Parlamentul are de luat în calcul reorganizarea administrativă a României, iar partidele sunt în plin proces de clarificare doctrinară. Însă cele mai îndepărtate de vremea maturizării par a fi chiar personajele care stau la baza acestui sistem. Orice sondaj făcut în aceşti ani arată o percepţie publică negativă constantă faţă de politicienii români. Verdictul este sec: neîncredere, dezamăgire, dispreţ.

Nu este vorba aşadar despre o dificultate de circumstanţă, de vreun păcat efemer, ci despre o problemă de caracter. În plus, parcă pentru a întipări definitiv acest defect nefericit, politicienii s-au străduit să dea noi motive de dezgust. Astfel, nu suntem lipsiţi nici acum de răfuieli ticăloase în partide, de trădări şi dezertări interpretabile. Aflăm în fiecare lună despre noi cârdăşii cu lumea finanţelor tulburi şi combinaţii cu iz penal. Descoperim lideri de partide aflaţi în proprietatea unor magnaţi, înregistrări cu încasare de şpăgi şi filări de persoane sub spectrul şantajului. Iar, ca imaginea să fie completă, apar şi personaje sordide, de o incultură şocantă, a căror ascensiune este privită cu o resemnare dezarmantă.

În timp, efectele acestui neîntrerupt spectacol sunt de o perversitate desăvârşită. Nu este alterată doar calitatea spaţiului public, ci se răstoarnă chiar valorile ei. Caracterul nu mai înseamnă corectitudine, moralitate fermă, ci ataşamentul constant faţă de interesele unui grup. În interiorul sistemului, lipsit de caracter devine doar acela care demască o ticăloşie, care se distanţează de clan. Schimbarea cuvântului şi ruperea înţelegerilor sunt aplaudate şi considerate a fi semne de forţă, de abilitate pentru supravieţuire. Tocmai de aceea, nici un proiect de reformare a acestei ţări nu va reuşi decât în clipa în care oamenii de caracter vor avea mai puţină toleranţă pentru oamenii de nimic. Pentru că oamenii de nimic creează nimic, iar forţa lucrurilor importante izvorăşte doar din caracter.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Ipocrizia liberalismului de paradă

Monday, March 8th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 8 martie 2010

Au trecut abia câteva luni de la o cursă prezidenţială ratată de PNL. Foştii noştri parteneri din Alianţa D.A. au mizat pe o coaliţie contra naturii, prezentată publicului ca fiind una salvatoare pentru România. Frăţietatea cu PSD nu ţinea cont de populismul grosier al stângii, de planurile demagogice aflate pe agenda acesteia. Domnul Crin Antonescu a ”revoluţionat bunul simţ” printr-o asociere care s-a dovedit a fi catastrofală din punct de vedere electoral. Deşi sancţionat la urne, şeful PNL nu renunţă la această cale falimentară. Motivul? PD-L ar ameninţa democraţia şi nu ar fi un partid de dreapta.

Despre obsesia instaurării despotismului Băsescu - PD-L în această ţară nu mai are rost să vorbim. Ar fi, probabil, singura tiranie din istoria omenirii care a avut loc la ultimul scrutin: aproape toată media împotriva sa. Lucrurile sunt însă mult mai simple. Deşi au pierdut alegerile generale, liberalii au avut pretenţia de a conduce guvernul şi au fost refuzaţi. Drept urmare, îmbrăţişarea poveştii cu dictatura li s-a părut mai avantajoasă. Chiar şi acum, în ciuda rezultatului de la urne, PNL insistă în această direcţie. Aşa cum insistă şi cu faptul că o alianţă cu PD-L ar fi irealizabilă din considerente doctrinare. E o pretenţie care merită o replică pe măsură.

Aşadar, PD-L nu ar fi un partid de dreapta. Domnul Crin Antonescu insistă să peroreze pe această temă, pretinzând chiar că PSD şi PC sunt de preferat pentru liberali. E o inepţie care îngroapă orice pretenţie de decenţă a amintitului personaj. Pentru domnia sa, se pare că nu contează faptele. Nu contează imensul proiect reformator la care s-a angajat acum PD-L şi care a fost amânat la infinit de PSD. Nu sunt importante ajustările din economie şi toate sectoarele sociale. Aceste lucruri, unele cât se poate de liberale în esenţa lor, nu au nici o relevanţă pentru un lider al PNL dator să fie preocupat de progresul României. Tot ceea ce contează e cariera sa, poziţionarea faţă de ceilalţi. Dacă era pus el prim-ministru, probabil că ar fi recunoscut elemente liberale la PD-L. Altfel, noua guvernare îi pare complet respingătoare. Mai atractivă i se pare apropierea de populismul PSD şi sinistrul concubinaj politic cu PC. Acolo găseşte domnul Antonescu parteneri potriviţi pentru “revoluţia bunului simţ”, pentru credibilizarea unei alternative la guvernare.

Din nefericire pentru PNL, soarta lui este legată acum de opoziţie. Nu pentru că ar fi imposibil altfel, ci pentru că aşa vrea liderul său. Aspiraţiile sale prezidenţiale sunt mai importante decât orice, iar pentru asta preferă un joc politic falimentar. Desigur, nimeni nu ştie cu siguranţă cine va fi preşedinte peste 5 ani. Domnul Antonescu poate spera la infinit. Trist este că liberalii stau pe margine tocmai atunci când România cunoaşte cele mai liberale transformări din ultimele şapte decenii. Iar şi mai trist ar fi faptul să descopere chiar ei că, după atâta aşteptare în opoziţie, se vor consola doar cu anii de prietenie ai PC.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA