Posts Tagged ‘declaratie politica’

« Older Entries

Ipocrizia liberalismului de paradă

Monday, March 8th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 8 martie 2010

Au trecut abia câteva luni de la o cursă prezidenţială ratată de PNL. Foştii noştri parteneri din Alianţa D.A. au mizat pe o coaliţie contra naturii, prezentată publicului ca fiind una salvatoare pentru România. Frăţietatea cu PSD nu ţinea cont de populismul grosier al stângii, de planurile demagogice aflate pe agenda acesteia. Domnul Crin Antonescu a ”revoluţionat bunul simţ” printr-o asociere care s-a dovedit a fi catastrofală din punct de vedere electoral. Deşi sancţionat la urne, şeful PNL nu renunţă la această cale falimentară. Motivul? PD-L ar ameninţa democraţia şi nu ar fi un partid de dreapta.

Despre obsesia instaurării despotismului Băsescu - PD-L în această ţară nu mai are rost să vorbim. Ar fi, probabil, singura tiranie din istoria omenirii care a avut loc la ultimul scrutin: aproape toată media împotriva sa. Lucrurile sunt însă mult mai simple. Deşi au pierdut alegerile generale, liberalii au avut pretenţia de a conduce guvernul şi au fost refuzaţi. Drept urmare, îmbrăţişarea poveştii cu dictatura li s-a părut mai avantajoasă. Chiar şi acum, în ciuda rezultatului de la urne, PNL insistă în această direcţie. Aşa cum insistă şi cu faptul că o alianţă cu PD-L ar fi irealizabilă din considerente doctrinare. E o pretenţie care merită o replică pe măsură.

Aşadar, PD-L nu ar fi un partid de dreapta. Domnul Crin Antonescu insistă să peroreze pe această temă, pretinzând chiar că PSD şi PC sunt de preferat pentru liberali. E o inepţie care îngroapă orice pretenţie de decenţă a amintitului personaj. Pentru domnia sa, se pare că nu contează faptele. Nu contează imensul proiect reformator la care s-a angajat acum PD-L şi care a fost amânat la infinit de PSD. Nu sunt importante ajustările din economie şi toate sectoarele sociale. Aceste lucruri, unele cât se poate de liberale în esenţa lor, nu au nici o relevanţă pentru un lider al PNL dator să fie preocupat de progresul României. Tot ceea ce contează e cariera sa, poziţionarea faţă de ceilalţi. Dacă era pus el prim-ministru, probabil că ar fi recunoscut elemente liberale la PD-L. Altfel, noua guvernare îi pare complet respingătoare. Mai atractivă i se pare apropierea de populismul PSD şi sinistrul concubinaj politic cu PC. Acolo găseşte domnul Antonescu parteneri potriviţi pentru “revoluţia bunului simţ”, pentru credibilizarea unei alternative la guvernare.

Din nefericire pentru PNL, soarta lui este legată acum de opoziţie. Nu pentru că ar fi imposibil altfel, ci pentru că aşa vrea liderul său. Aspiraţiile sale prezidenţiale sunt mai importante decât orice, iar pentru asta preferă un joc politic falimentar. Desigur, nimeni nu ştie cu siguranţă cine va fi preşedinte peste 5 ani. Domnul Antonescu poate spera la infinit. Trist este că liberalii stau pe margine tocmai atunci când România cunoaşte cele mai liberale transformări din ultimele şapte decenii. Iar şi mai trist ar fi faptul să descopere chiar ei că, după atâta aşteptare în opoziţie, se vor consola doar cu anii de prietenie ai PC.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in Parlament, comportament, politic | 2 Comments »

Congresul PSD - alte regrupări, alte iluzii

Monday, March 1st, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 1 martie 2010

Nu este greu de închipuit ce s-ar fi întâmplat dacă stânga ar fi câştigat alegerile în România. Partidul Social Democrat ar fi jucat ani de zile mascarada unităţii şi concordiei. Partidul şi-ar fi oprit fugarii, iar toată lumea ar fi declarat dragoste veşnică liderului violet. Totuşi, istoria joacă uneori farse chiar şi farsorilor de profesie. De parcă mai era nevoie, PSD îşi arată acum adevărata identitate politică. Orice aparenţă de respectabilitate a dispărut în toiul unui congres care nu mai lasă loc de iluzii. După ani de zile în care acuzau adversarii politici de ameninţarea democraţiei, social-democraţii au pus la cale un spectacol din care a lipsit doar violenţa. La fel ca pe timpuri, liderii socialişti s-au ales după răfuieli dure. Pentru acapararea puterii, nimic nu a fost exclus. Scandalul, tocmirea de vrăjitoare şi aplaudaci, dosarele incomode şi parfumul şantajului s-au amestecat pentru a stabili liderul. Adică cel care împarte influenţa, care administrează grupurile de interese. Iar acestea au ales.

Crescut sub oblăduirea politică şi morală a onorabilului Adrian Năstase, Victor Ponta se prezintă astăzi drept un mesager al schimbării. Sau al “înnoirii” cum îi spune venerabilul domn Iliescu. El trebuie să continue cu alte mijloace, cu un elan proaspăt, pe calea deschisă de greii partidului. Aceştia îi vor ghida atent paşii, garanţie fermă a evitării oricărui deviaţionism. Garanţi morali vor mai fi vechii baroni locali, completând panoplia marilor bărbaţi de stat ai României. Astfel, ţara va avea o opoziţie solidă şi vizionară. Partidul îşi va roti viguros cadrele, arătându-se demn să preia oricând puterea în ţară.

Pentru aceasta, noul şef al PSD refuză chiar folosirea termenului de ”reformă” internă. Acesta ar da satisfacţie, nu-i aşa, doar inamicilor din afară. Probabil că şi pretenţia de a lămuri ”aspectele gri” din istoria partidului, de tipul mineriadelor, va fi discret eliminată. Dinozaurii ar fi, desigur, deranjaţi. După cum ar fi deranjată şi noua gardă a baronilor locali de eventuale schimbări radicale. Ne putem aştepta, aşadar, la un viitor de aur pentru socialismul românesc. El promite deja sprijin pentru aşa-zisul ”nou-proletariat” şi prosperitate propriilor membri. De altfel, după cum deja a anunţat, Victor Ponta garantează pentru PSD chiar şi un învingător la prezidenţiale. Asta chiar dacă domnia sa este acum la nivelul de educaţie în care îl ameninţă public cu violenţa pe primul ministru al ţării sau poartă tricouri roşii cu stele revoluţionare comuniste. De aceea, dacă tot vrea domnul Ponta să se dea democrat şi să candideze la preşedinţie, ar trebui să înveţe măcar bunul simţ şi ceva istorie. Aşa ar putea afla că ameninţarea unui premier are un iz penal şi că Che Guevara a fost de fapt un criminal. Mai important decât orice însă este ca noi, ceilalţi, să învăţăm ceva. Şi anume, că PSD nu s-a schimbat şi nu se va schimba niciodată. Că acest partid îşi înlocuieşte liderii doar pentru a primeni iluziile alegătorilor.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , , ,
Posted in comportament, politic | 4 Comments »

Legea învăţământului, ameninţată de haosul legislativ

Monday, February 22nd, 2010

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 22 februarie 2010

Nu de puţine ori auzim despre haosul produs de intrarea în vigoare a unor legi şi acte normative. În cele mai multe cazuri, pe bună dreptate, vina este dată pe legislativ. Este fenomenul care se poate declanşa şi prin iniţiativa legislativă a unui coleg senator, cu titlul “Lege pentru completarea Articolului 170 din Legea învăţământului nr. 84/1995″. Până aici, nimic în neregulă. Se propune introducerea unei noi categorii de burse. Însă, o primă năstruşnicie apare chiar din titlu, prin trimiterea la un articol din lege care reglementează cu totul altceva decât şi-a propus iniţiatorul. Acesta solicită completarea Art. 170, alineat 2, cu expresia burse sportive, iar Art. 170 din Legea învăţământului se referă la “Sistemul de finanţare a învăţământului preuniversitar de stat…”, nicidecum la burse.

În spatele acestei probe de iluzionism legislativ se află un şir de nereguli grave, cu efecte financiare, de discriminare şi de discreditare a legislativului. Dintre nereguli merită a fi menţionate doar trei:
1. Diferenţă enormă între titlul iniţiativei şi conţinut
Se înlocuieşte un text privind finanţarea învăţământului preuniversitar, prin necorelarea articolelor de lege, cu un text referitor la burse, subminând astfel atât Articolul 170, alin. 2 - despre finanţare, cât şi situaţia burselor, pe care le afectează prin redundanţă. Necorelarea articolelor este cu atât mai gravă cu cât Camera Deputaţilor şi Consiliul Legislativ şi-o asumă, ba o şi legitimează în mod aberant. O astfel de eroare poate să pună în dificultate finanţarea învăţământului preuniversitar, care riscă să rămână fără text de lege. Probabil, iniţiatorul dorea să facă referire la articolul 172, alineatul 2, care reglementează bursele pe bază de contract, precum şi creditele de studiu acordate de bănci.

2. Legat de prima neregulă, vine şi cea de-a doua. Din garant al legalităţii şi coerenţei normativelor, Consiliul Legislativ devine acreditantul unei practici ilegitime la nivel de tehnică legislativă. Contrar propriilor sale evidenţe, Consiliul încearcă să depăşească erorile din iniţiativă, făcând referire la o situaţie care nu a existat niciodată, şi anume renumerotarea articolelor din legea învăţământului, în context de republicare ulterior lui decembrie 1999. Aceasta este însă o gravă eroare! Articolul 170, respectiv 172 au rămas nerenumerotate, indiferent de modificările survenite în lege. Mai mult, articolul 172 este printre puţinele care nu au suferit nici o schimbare de conţinut din 1995, ceea ce înseamnă că nu a ridicat nici un fel de probleme în aplicare.

Dacă această afirmaţie nereală a Consiliului Legislativ ar fi avut doar consecinţe la nivel formal, şi nu de substanţă asupra textului de lege, nu ne-ar fi preocupat situaţia. Însă, prin gestul său, Consiliul Legislativ consolidează un abuz derivat din eroare, superficialitate şi neştiinţă, de natură a periclita situaţia învăţământului. Iniţiativa, indiferent de forma pe care o îmbracă, conduce la multiple discriminări şi lezarea flagrantă a autonomiei instituţiilor ce gestionează acordarea burselor.

3. În sfârşit, o treia neregulă este substituirea de către Comisia de învăţământ şi Comisia pentru administraţie publică, ambele din Senat, în competenţele reale ale Camerei Deputaţilor. Comisiile, schimbând titlul legii, au modificat şi obiectul de reglementare. În plus, tot textul iniţial este eliminat, iar comisiile reglementează altceva. Astfel, comisiile se transformă în iniţiatori ai unui nou text în cazul unui proiect aprobat tacit de Camera Deputaţilor. După cum ştim, în sistem bicameral, în ambele camere trebuie să se analizeze acelaşi text de lege şi acelaşi obiect de reglementare.

Toate acestea sunt forme evidente de agresare legislativă a legii învăţământului. Lor li se adaugă şi agresarea limbii române, în speţă a cuvântului performanţă. Ea se înfăptuieşte prin includerea în Art. 172, alin. 1, nevizate de iniţiativa legislativă, alături de bursa de performanţă, a burselor de performanţă sportivă şi a celor de performanţă artistică.
În DEX, performanţa este definită ca “1) Rezultat (deosebit de bun) obţinut de cineva într-o întrecere sportivă (subl. ns); prin extensiune, performanţa înseamnă o realizare deosebită într-un domeniu de activitate (subl. ns)”. Dacă extrapolăm teoria inteligenţelor multiple a lui Gardner, putem vorbi despre cel puţin 10 tipuri de performanţe. Ce-ar însemna să le enumerăm pe toate? De ce s-o facem când cuvântul performanţă este definit atât de generos în limba română? El nu limitează domeniile de activitate, implicit de performanţă!

Oricum, concluzia este că avem de-a face cu o iniţiativă care bulversează un întreg sistem, într-un punct în care simplitatea şi claritatea articolelor din legea supusă completării sunt atât de evidente. Ca urmare, consider că erorile înregistrate pe procedura legislativă, discriminările şi problemele financiare pe care le poate genera ar trebui să conducă nemijlocit la neaprobarea unui astfel de text de lege. Mai mult, este un semnal de alarmă asupra corectitudinii, legitimităţii şi rigurozităţii demersului legislativ.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in Parlament, educaţie, guvern, politic | No Comments »

Atacarea legii pensiilor – proba populismului absolut al PSD

Monday, February 15th, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 15 februarie 2010

Demagogia grosieră a PSD a devenit legendară în România. Cu orice prilej, în orice problemă dezbătută, adevărul nu are nici o relevanţă pentru socialiştii noştri. Totul este pentru ei doar un nou prilej de exersare a populismului, de aţâţare a oamenilor amărâţi pentru a le stoarce voturile. Este încă proaspătă în memorie şantajarea guvernului Tăriceanu, forţat să adopte măsuri sociale lipsite de orice acoperire financiară, ori presiunile asupra premierului Boc, din aceleaşi motive, atunci când reuşiseră să se agaţe de guvernare. Rezultatul acestui stil sinistru de a face politică se vede clar. PSD a pierdut toate alegerile, reuşind să agraveze serios dezechilibrele asigurărilor sociale.

Nici o problemă însă pentru partidul roşu. Legea pensiilor e un nou prilej de manifestări demagogice. PSD se arată scandalizat de mărirea vârstei de pensionare şi încearcă să sporească spaimele oamenilor. Sperie pensionarii că li se vor micşora veniturile şi se arată extrem de deranjat de eliminarea privilegiilor din acest sistem. Mai mult, ameninţă guvernul Boc şi cu o moţiune, pentru a da impresia unui lucru grav pe care Executivul ar fi pe cale să-l comită.

Tocmai de aceea, consider că este absolut necesar ca lucrurile să fie arătate exact aşa cum sunt ele, nu cum le prezintă opoziţia de stânga. Mai întâi de toate, această reformă se bazează pe principiul reflectării corecte a contribuţiilor fiecăruia la fondul de pensii. Cine doreşte să obţină mai mult la pensie are la dispoziţie sistemele private. În plus, legea urmăreşte realizarea unui sistem fără privilegii, fără discriminări, fără excepţii. Aşadar, elimină pensiile speciale, recalculând veniturile persoanelor care au beneficiat de acestea. Evident, cei mai nemulţumiţi de aceste schimbări sunt tocmai aceia cu pensii speciale, care au drept purtător de cuvânt PSD-ul. Partid care nu vede nici o neregulă în faptul că România este probabil singura ţară din lume în care pensia e mai mare decât salariul. Şi care nu are, de asemenea, nici o problemă cu dezechilibrele financiare grave produse de aceste aberaţii pe care le-a întreţinut cu inconştienţă atâta vreme cât a fost la  guvernare.

Populismul extrem al PSD nu ţine cont de “coma” în care se găseşte sistemul de pensii, ignoră realitatea crizei demografice şi se mulţumeşte să critice doar efectele sociale. Soluţia sa? Evident că nici una. Doar discursuri demagogice care propovăduiesc inconştient încremenirea în faliment. Dar, în fond, social-democraţii nu fac acum decât să acopere administrarea catastrofală a acestui domeniu care, în mod teoretic, ar fi trebuit să fie principala sa preocupare. Însă, ca întotdeauna, în loc să gestioneze eficient ceva, PSD a fost preocupat să risipească. Nu contează cum, nu contează din ce resurse. În cel mai iresponsabil mod cu putinţă, a fost preocupat doar să creeze privilegii şi să-şi amăgească electoratul. Acum, cineva vrea să readucă lucrurile într-o normalitate raţională. Din nefericire pentru această ţară, pentru a mia oară, răspunsul stângii este un enorm populism, încununat, fireşte, cu o moţiune de cenzură. Se vede astfel că PSD n-a înţeles nimic din efectele măsurilor populiste ale socialiştilor, efecte vizibile într-o ţară vecină, Grecia, care a ajuns în topul celor mai îndatorate ţări din lume.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in Parlament, bani, criza, guvern, politic | 1 Comment »

PSD şi democratizarea prin DNA

Monday, February 8th, 2010

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României, 8 februarie 2010

Imediat după alegerile prezidenţiale, principalele partide din România au intrat în frenezia clarificărilor interne. Se poate spune că este un lucru salutar, mai ales după ultimul an, în care fiecare formaţiune politică s-a concentrat exclusiv pe câştigarea cursei electorale pentru Cotroceni. Desigur, discuţiile din PNL şi PDL sunt cunoscute de oricine, sensul lor fiind dat de un efort continuu de democratizare. Dar dacă din acest punct de vedere perspectivele sunt optimiste pentru democraţi şi liberali, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre social-democraţi.

Zbaterile pesediste din aceste zile fac impresia unei întoarceri la timpuri ce speram a fi apuse. Sunt câţiva ani de când domnul Geoană a preluat puterea în acest partid, printr-o lovitură spectaculoasă împotriva lui Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Venea cu pretenţii reformiste, cu un discurs zgomotos şi plin de promisiuni generoase. Era vorba de diminuarea influenţei dinozaurilor politici şi a baronilor locali, de îndepărtarea oamenilor cu probleme penale grave. Însă, imediat după aceea, activul PSD a început rotirea cadrelor şi noua conducere s-a mulţumit să-şi conserve propria putere prin intermediul aceloraşi mecanisme. Aceasta a fost de altfel şi oferta electorală pentru cetăţeni – un partid-mamut în care politicile publice erau stabilite de personaje dintre cele mai discutabile. Mai mult, pretinsul mare reformist al partidului a arătat el însuşi conexiuni oculte dintre cele mai sumbre, spulberând orice iluzie de moralitate. Astfel, după eşecul ruşinos la prezidenţiale şi faimosul episod violet, domnul Geoană este nevoit să-şi pună în joc mandatul de şef al PSD.

Desigur, problemele interne ale altui partid nu sunt, în mod normal, o preocupare a celor din afara sa. Totuşi, fiind cea mai mare formaţiune de opoziţie, PSD a devenit un motiv serios de îngrijorare prin prisma ultimelor evenimente. Lupta pentru putere se dă între exact aceleaşi forţe ca în trecut. Personaje compromise aproape iremediabil candidează acum, se pare cu serioase şanse de succes, pentru preluarea conducerii. Mesajul lor public nici nu mai lasă loc de iluzii de această dată. Nici o vorbă despre democratizare sau reforme. Doar promisiuni pentru revenirea la putere a aceluiaşi mamut politic ştiut de 20 de ani. Iar în mijlocul acestor jocuri dure regăsim aceeaşi figură străveche, neclintită de nici un val de schimbare – eternul Ion Iliescu.

Politica în general, iar cea din România cu atât mai mult, este plină de surprize. Guvernările se pot schimba în mod neaşteptat, alte partide sau alianţe ajungând la conducerea ţării. Este posibil ca în viitor, dacă PSD nu se destramă între timp, să revină la putere. De aceea avem dreptul legitim să ne întrebăm ce s-ar întâmpla oare cu acea guvernare, pe mâinile cui ar intra ea? Îşi închipuie cineva un Executiv condus de un domn speriat de vrăjitoare sau unul care să-şi ţină şedinţele în biroul procurorilor? Din această cauză, îmi exprim speranţa că marea masă a membrilor PSD va înţelege că întoarcerea către un trecut cenuşiu este o mare eroare şi că nevoia găsirii unei formule responsabile de conducere este vitală. Astfel, opoziţia de stânga ar avea şansa unei democratizări normale şi nu a uneia făcute cu ajutorul DNA.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in Parlament, guvern, politic | 2 Comments »

Susţinerea Moldovei - o necesitate pragmatică şi morală

Monday, February 1st, 2010

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 1 februarie 2010

Problema unor români este aceea că patriotismul lor depinde de conjunctură. Dacă lor le merge bine, atunci elanul fratern se manifestă cu generozitate. Ar ajuta imediat pe conaţionalii lor, de acasă sau de peste hotare, făcând paradă de un gest aşa nobil. Lucrurile se complică atunci când aceşti oameni, să le spunem “prea calculaţi”, au o anumită dificultate personală. E o situaţie pe care o întâlnim chiar în aceste zile cu privire la Republica Moldova.

Numeroase voci din presă, deloc lipsite de importanţă, pun serios în discuţie gestul preşedintelui Băsescu de a acorda un ajutor nerambursabil Chişinăului. Este vorba de 100 de milioane de euro, acordate în 4 ani, pentru proiecte de educaţie şi infrastructură. Aşadar, sunt 25 de milioane pe an date unui stat care nu beneficiază de fondurile structurale ale UE. Pragmatic vorbind, susţinem o ţară vecină mică, aflată într-un firav proces de democratizare, ameninţată, în continuare, de pericolul instabilităţii politice. Astfel, chiar dacă nu am fi avut nici o legătură istorică specială cu acest stat, tot ar fi fost justificat un ajutor în aceste condiţii.

Nemulţumirile contestatarilor ţin însă de momentul ales. Avem probleme economice mari şi suntem chiar noi dependenţi de FMI şi Banca Mondială. Observaţia este justă până la un punct. Problemele României sunt reale, dar ele nu ţin de 25 de milioane în plus sau în minus. Reformele noastre structurale sunt mult mai profunde şi presupun finanţări mult mai consistente. În plus, există şi un aspect moral. Cât de bogat trebuie să fii ca să-ţi permiţi patriotismul? Cât de bine trebuie să trăieşti ca să faci gesturi generoase pentru confraţii tăi?

Evident, nu ne aflăm în cel mai fericit moment cu putinţă. România se străduieşte să iasă dintr-o criză economică dureroasă şi lungă. Vom avea dificultăţi încă vreo câţiva ani de acum încolo. Şi totuşi, avem datorii morale care sunt dincolo de aceste lucruri. Prietenia se arată la greu, nu la bine. Prin gesturi concrete, nu prin vorbe goale. Tocmai de aceea este atât de important acest gest, aşa cum este şi suplimentarea burselor de studiu pentru studenţii moldoveni.

Confraţii de peste Prut sunt într-o situaţie infinit mai grea decât a noastră şi ne aşteaptă ajutorul. Măcar acum, când soarta lor depinde şi de noi, nu avem dreptul să-i abandonăm. Altfel, vom continua să ne lamentăm mereu că suntem un popor vitregit de duritatea istoriei.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru Oprea

Tags: ,
Posted in Europa, Parlament, bani, criza, educaţie, fonduri structurale, guvern, moldova, politic | 4 Comments »

Mitul fraudării alegerilor – o scuză pentru luptele din PSD

Monday, December 14th, 2009

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 14 decembrie 2009

Alegerile s-au încheiat şi avem un învingător. Deocamdată, se caută învinsul. Din nefericire, acesta îşi ascunde eşecul electoral printr-o avalanşă de acuzaţii grave şi iresponsabile. După o campanie extenuantă îşi spune cuvântul frustrarea. Nici situaţia gravă a economiei, nici perspectiva unor mişcări sociale nu mai contează. Televiziunile care au suflat din plin în pânzele PSD au arătat un moment de resemnare, pentru a reveni acum şi mai agresive la propaganda anti-Băsescu. Pseudo-moderatorii încearcă din răsputeri să fabrice imaginea unei fraude de proporţii planetare.

În tot acest circ haotic, marile dovezi de fraudare ale PSD capătă transformări magice: de la “camioane de probe”, au ajuns la câteva cutii. Deşi nimeni nu poate să spună cărui candidat au slujit neregulile semnalate, fie ele şi reale, unii politicieni s-au lansat în acuzaţii halucinante. Astfel, Traian Băsescu, înţeles cu PD-L, cu birourile electorale, cu STS, cu MAE, cu SRI şi cu SIE, ar fi orchestrat un gigantic plan pentru a învinge. Lideri care până mai ieri se doreau a fi preşedinţi de ţară acuză acum toate instituţiile statului de participare la un presupus furt pentru a-şi acoperi propriile gafe din campanie. Ridicolul acestor acuzaţii poate fi dovedit însă în câteva propoziţii.

Astfel, PSD reclamă cazuri de turism electoral, de vot multiplu, de oferire de bani şi produse alimentare contra voturilor. Sunt nişte practici nefericite, întâlnite mereu din 1990 încoace, mai ales în mediul rural. Care partid poate da însă garanţii că nici un primar al său de la ţară nu s-a apucat din proprie iniţiativă să dea făină la consăteni pentru candidatul favorit? PSD caută acum toate procesele verbale făcute în această ţară şi vine cu toate hârtiile pe care găseşte mâzgălituri. Sunt însă mii şi mii de secţii de votare, erori apar mereu, mai ales la sate. Nu există însă nici o dovadă că aceste erori şi nereguli ar fi semnificativ mai multe decât la alte alegeri. Apoi, PSD se lăuda că e aliat cu toate celelalte partide în afara PD-L. Prin urmare, în orice secţie de votare a fost doar un reprezentant PD-L şi toţi ceilalţi de la formaţiunile care-l sprijineau pe Mircea Geoană. Cum poate pretinde PSD că a fost furat masiv din moment ce el supraveghea cu o mulţime de oameni toate secţiile de vot?

Imaginaţi-vă numai cât de jigniţi se simt funcţionarii statului care sunt acum suspectaţi de PSD că sunt părtaşi la un presupus furt. Unii dintre aceşti oameni au votat chiar cu domnul Geoană. Cum îşi va spăla obrazul oare PSD când va încerca să dovedească faptul că toţi aceşti oameni sunt corupţi? În fine, PSD acuză discrepanţa dintre exit-polluri şi votul final. Aceleaşi institute care-l umflau pe Mircea Geoană înainte de alegeri au persistat în minciună pe toată durata votului, tocmai pentru a descuraja electoratul PD-L. Manevra lor a avut însă exact efectul contrar. Nimeni nu l-a mai sunat însă pe domnul Geoană să-l avertizeze atunci când urnele s-au închis şi basmele exit-pollurilor nu-i mai foloseau la nimic.

Explicaţia acestui întreg circ mediatic se află chiar în curtea învinşilor. Poziţia lui Mircea Geoană în fruntea PSD va fi ameninţată imediat ce Curtea Constituţională validează victoria lui Traian Băsescu. Din disperare că pierde puterea în propriul partid, pe lângă frustrarea că a pierdut preşedinţia prin propriile erori, este dispus acum să facă orice. Chiar să arunce cu iresponsabilitate ţara într-o incertitudine prelungită, să acrediteze ideea că şeful statului şi instituţiile sale fură alegeri în România secolului XXI. Dar iată cum, pe căi neaşteptate, concetăţenii săi primesc confirmarea că acest fost candidat nu avea calităţile de a fi preşedintele României mai mult de câteva ore.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in Uncategorized | 2 Comments »

Reconcilierea românilor – o prioritate după alegeri

Tuesday, December 8th, 2009

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 8 decembrie 2009

Tocmai s-a terminat o campanie electorală lungă şi extrem de dură. După numeroase surprize şi răsturnări de situaţie, avem un preşedinte ales. Dincolo de succesul unei persoane sau al unei echipe, rezultatele acestor alegeri înseamnă o mare victorie pentru efortul de reformare a ţării. Românii au arătat că îşi doresc un stat modern, cu instituţii mai suple şi mai eficiente. Ţara s-a împărţit însă în două tabere şi pasiunile politice s-au manifestat până în ultima clipă. Evident, după caz, bucuria şi dezamăgirea de moment sunt mari. Nu avem însă timp de nici un fel de sărbătoare, pentru că avem enorm de multe de făcut.

Decepţia celor care au pierdut provoacă însă tensiuni inutile. Cele câteva zecimi de procent care i-au separat pe Traian Băsescu şi Mircea Geoană sunt motiv de contestări şi acuzaţii. Mi se pare absurd ca acum, când toţi cetăţenii sunt epuizaţi de nesfârşite scandaluri politice, să mai îndure încă unul. Numai în ţările fără prea multă experienţă democratică mai există astfel de bănuieli şi renumărări de voturi. În lumea civilizată, cel care pierde are demnitatea să accepte verdictul votului şi să se supună lui.

Mai mult decât atât, deşi urnele s-au închis, ţara nu este nicidecum într-o stare mai bună decât acum câteva zile. Finanţele statului sunt într-o situaţie critică, iar preşedintele trebuie să gestioneze, într-un timp cât mai scurt, problema primului-ministru. Suntem nevoiţi să facem un guvern stabil până la sfârşitul anului, gata să prezinte un program de guvernare, un proiect de buget pe 2010 şi să primească delegaţia FMI. Totul este sub semnul urgenţei şi cred că orice politician responsabil ar trebui să înţeleagă măcar acum asta.

Nu în ultimul rând, învingătorii nu trebuie să uite nevoile şi aspiraţiile celor care au votat altfel decât ei. Cu toţii merită aceeaşi apreciere şi ei trebuie asiguraţi că proiectul Traian Băsescu are în vedere şi bunăstarea lor. Însă, mai important decât orice, pentru toţi românii, este momentul reconcilierii. Vremea disputelor a trecut, e timpul să construim împreună, începând chiar de acum.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in PD-L, Parlament, criza, guvern, politic | 1 Comment »

Obsesiile etatiste ale domnului Geoană

Tuesday, November 24th, 2009

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 24 noiembrie 2009

Dacă mai exista vreo speranţă că stânga românească s-ar putea moderniza vreodată, măcar şi ideologic, domnul Mircea Geoană ţine neapărat să o spulbere. Campania electorală este ocazia ideală pentru ca liderul social-democraţilor să-şi arate concepţiile depăşite despre economie şi administraţie. Nici o idee nouă, nici un semn că PSD s-ar îndrepta cumva spre modelul conturat de laburismul lui Tony Blair. Vedem doar aceleaşi obsesii pentru etatism, pentru controlul centralist, evident, toate fiind livrate votanţilor prin mijloacele unei demagogii fără limite.

Astfel, deşi, cel puţin la nivel declarativ, prezidenţiabilul domn Geoană părea să se separe de socialismul dogmatic al lui Ion Iliescu, acum s-a răzgândit subit. Necazurile aduse oamenilor de criza economică pot fi speculate demagogic şi şeful pesediştilor nu are reţineri în această privinţă. Tocmai de aceea, cota unică ar trebui să fie aruncată la gunoi, iar clasa de mijloc impozitată dur. Oricine câştigă în ţara aceasta ar trebui să fie jupuit de munca lui pentru ca PSD să redistribuie resursele în societate. Mai mult decât atât, Mircea Geoană le propune astăzi românilor un gigant birocratic. Când sectorul bugetar este atât de expandat, când orice guvernant normal încearcă să diminueze cheltuielile publice, el promite lipsa oricărei reforme în domeniu. Când orice guvern responsabil caută soluţii să se retragă din competiţia economică, el propune conglomerate de stat în toată industria ţării. De la sectorul producţiei de medicamente, până la cel bancar şi al energiei, pesediştii visează din nou la revenirea statului ca mare jucător economic. Nici administraţia centrală n-ar scăpa de această manie. Dacă ar fi ales, domnul Geoană prevede înfiinţarea, pe lângă guvern, a unor comisii pentru săraci, pentru bolnavi, pentru toate problemele care există pe lume. Nu e greu de închipuit astfel dimensiunile fabuloase ale birocraţiei şi corupţiei unei astfel de guvernări. 

“Cel mai prost administrator este statul” - de câte zeci de ani mai are nevoie social-democraţia românească pentru a accepta acest adevăr banal? Vă mai aduceţi aminte de regimul Iliescu-Văcăroiu. Antipatia faţă de proprietatea privată, amânarea privatizărilor ori amestecul masiv al statului  în sistemul bancar au încetinit enorm dezvoltarea economică a ţării. Dar asta nu înseamnă nimic pentru Mircea Geoană. El ne promite acelaşi naţionalism economic păgubos şi iluzoriu, aceeaşi influenţă masivă a politicului în administraţie şi revenirea la modelul statului asistenţial. Costurile acestui sistem falimentar de guvernare nu sunt o problemă pentru susţinătorii lui. Cel puţin acum, când sunt în opoziţie. Datoria externă uriaşă pe care a acumulat-o ţara în timpul crizei nu e un motiv de temperanţă pentru avalanşa de promisiuni făcute de domnul Geoană. Mai mult, în concepţia sa, marilor corporaţii trebuie să li se impună masive obligaţii sociale şi morale pentru angajaţii lor. Asta, în vreme ce la schimb primesc doar impozite imense şi amestecul statului în economie.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in Parlament, criza, guvern, politic | 1 Comment »

Lăsaţi cota unică de impozitare în afara campaniei!

Monday, November 9th, 2009

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 9 noiembrie 2009

Acum câţiva ani, când se punea problema trecerii la cota unică de impozitare, s-au văzut clar diferenţele doctrinare dintre forţele politice româneşti. Dacă PDL, PNL şi UDMR au susţinut cu tărie această idee, aplicată mai târziu într-un program comun de guvernare, PSD a avut serioase dispute interne privind sprijinirea ei. Aripa socialistă, condusă de Ion Iliescu, a încercat din răsputeri să menţină impozitarea aberantă din trecut, motivându-şi poziţia prin nevoia echităţii sociale. Că nu se realizase niciodată egalizarea care de fapt se dorea, că se complicaseră, în schimb, procedurile de colectare a banilor şi se extindea practica muncii la negru, pare să nu-l fi preocupat pe liderul spiritual al PSD. În acelaşi timp, din motive electorale interne, domnul Mircea Geoană susţinea trecerea la cota unică. Dorea să pară un social-democrat mai modern şi recunoştea că această măsură era cerută cu insistenţă de producătorii români.

Imediat ce guvernarea alianţei D.A. a reuşit să impună această reformă fiscală, efectele sale au fost recunoscute şi de domnul Geoană. Au fost încurajate investiţiile, munca, declararea corectă a veniturilor şi s-au simplificat procedurile birocratice de colectare. Astfel, tot mai mulţi români au resimţit efectele creşterii standardului de viaţă.

Între timp însă, domnul Geoană pare să se fi răzgândit. E din nou campanie electorală, de data aceasta pentru preşedinţia României, iar severitatea crizei economice a afectat dur bunăstarea oamenilor de rând. Printr-un spectaculos contorsionism doctrinar, aspirantul pesedist la Cotroceni se arată acum gata să îmbrăţişeze socialismele iliesciene pentru a specula populist dificultăţile românilor. Domnia sa anunţă pe site-ul de campanie că doreşte renunţarea la cota unică. Argumentele sunt absolut aiuritoare. Citez: “eşecul cotei unice se vede limpede astăzi în timpul crizei: taxe mai multe, supraimpozitarea muncii, credite mai scumpe, preţuri mai mari, locuri de muncă mai puţine”. Nu cunosc dacă aceste enormităţi sunt gândite chiar de candidatul la preşedinţie sau de unul dintre genialii săi specialişti în economie. Oricum ar fi, mi se pare la fel de grav.

Dragi colegi, stimaţi adversari politici, oricare dintre noi poate constata duritatea acestei campanii electorale. Există o competiţie puternică, în care candidaţii îşi supralicitează oferta pentru fiecare vot în plus. Totuşi, cred că orice este permis până la jocul cu lucrurile fundamentale din economie. Cota unică este un element esenţial pentru depăşirea crizei de anul viitor. Apoi, ar fi o inconştienţă de neiertat ca populaţia săracă să fie amăgită cu astfel de fumigene populiste, să îi fie inoculată iar adversitatea faţă de cei ce reuşesc să câştige mai mult. Tocmai de aceea, fac un apel la bun simţ şi responsabilitate: “Promiteţi ce vreţi dumneavoastră, dar lăsaţi cota unică în pace!”.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , ,
Posted in PD-L, Parlament, criza, politic | No Comments »

« Older Entries