Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 28 septembrie 2009
Aşa cum era de aşteptat, propunerea preşedintelui Traian Băsescu privind referendumul din 22 noiembrie a provocat reacţii dure din partea adversarilor politici. Toţi aceşti oponenţi invocă tradiţia politică românească, spectrul autoritarismului, ori pur şi simplu calcule electorale. Adevărul este că politicienii acceptă adesea ca, în principiu, să se reformeze orice în societate, în afară de statutul lor. Propriile lor interese nu trebuie atinse în nici un chip, iar mandatele, dacă s-ar putea, le-ar face şi mai numeroase, să ajungă şi pentru colegii lor de partid, ghinionişti la alegeri. Să vedem însă dacă există argumente pentru o asemenea reformă.
Orice sondaj de opinie făcut din 1990 încoace arată o imagine dezastruoasă a Parlamentului. Pe scurt, ineficienţă şi corupţie – asta vede poporul în Legislativ. Se înşeală oare acest popor? Desigur, el se poate înşela o dată, de două ori, dar nu 20 de ani. Pretindem de la toţi bugetarii mai multă productivitate, dar cine poate afirma că tocmai această instituţie este eficientă? Care dintre noi poate justifica credibil rostul celor două camere pentru Parlament sau numărul mare de membri ai lor? Există câteva sute de deputaţi, peste o sută de senatori, şi alt rând de parlamentari la Bruxelles. Toţi aceşti aleşi înseamnă alte câteva sute, dacă nu mii de angajaţi, adică imense cheltuieli din bugetul statului. Ştim, de asemenea, cât de uşor se pot amâna unele proiecte de lege dacă există interese politice în acest sens.
Cerem tuturor românilor să facă sacrificii. De două decenii tot aşteptăm de la oamenii de rând să strângă cureaua, în vreme ce noi ne stabilim singuri pensii şi fonduri de cheltuieli. Nimeni nu este sancţionat cu adevărat dacă nu vine la comisii sau şedinţe. Nimeni nu răspunde pentru ineficienţa instituţiei. Iar pentru a ne justifica existenţa şi obezitatea birocratică, invocăm mereu necesităţi democratice.
Ideea unui parlament unicameral şi reducerea numărului de aleşi la maximum 300 este puternic contestată chiar de cei care pretind că se află în tranşeele democraţiei. Am văzut printre ei politicieni cu un trecut glorios în perioada comunistă, care au condus România imediat după Revoluţie, atunci când românii primeau libertate cu linguriţa. Acum tot ei ne apără de tiranii ca-n Rusia. Alţii au trecut cu greu pragul Parlamentului, mari norocoşi ai unei redistribuiri perverse. Fireşte că se tem pentru scaunul lor.
România trebuie însă să se reformeze dincolo de orice interese personale. Avem nevoie de instituţii democratice mai eficiente şi mai ieftine. Cred că un Parlament unicameral ar fi mult mai puternic decât cel de acum.
Valorile s-ar cerne mult mai uşor, iar neaveniţii s-ar strecura cu mult mai greu în această clădire. Şi, mai presus de toate, sunt absolut convins că un Parlament reformat va reuşi să câştige de la români tocmai ce i-a lipsit acut în toţi aceşti ani – credibilitatea.
