Posts Tagged ‘educaţie’

În sfârşit, a apărut mult aşteptata metodologie de concurs? – update

Monday, March 28th, 2011
Share

A fost publicată  Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Metodologiei-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante din învățământul superior. Să sperăm că lucrurile vor fi puse rapid în mişcare de conducerea universităţilor. Succes celor ce participă la concursuri.

 UPDATE 1: se pare că Ministerul Educaţiei se răzgândeşte la interval de 2 ore. Link-ul, din păcate, nu mai este disponibil. Mai jos, informaţia privind adoptarea Hotărârii de Guvern, apărută pe site-ul Ministerului. Se pare că erau documente în lucru, scăpate pe site. Sperăm să devină publice, din nou, cât mai curând.
Admin

UPDATE 2: Misterul documentului pare că s-a elucidat. Este vorba de un proiect de Hotărâre, care ar trebui găsit aici (de data asta a fost descărcat şi documentul). Sperăm să fie cât mai repede aprobată Hotărârea de Guvern şi să fie pusă în aplicare.
Admin

Tinerii universitari încă speră la deblocarea posturilor

Tuesday, March 8th, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul Dumitru Oprea solicită Ministerului Educaţiei să clarifice condiţiile în care poate fi aplicată Ordonanţa de Urgenţă 106 din decembrie 2010, în special articolul II, care face referire la posibilitatea scoaterii la concurs, în anul universitar 2010/2011, a posturilor de preparator universitar, asistent şi lector universitar/şef de lucrări.

Într-o întrebare adresată luni, 7 martie 2011, ministrului Daniel Petru Funeriu, parlamentarul ieşean a evidenţiat faptul că universităţile aşteptă metodologia de aplicare a prevederilor OUG 106/2010, fără de care nu pot face demersurile pentru organizarea concursurilor.

Ca urmare, i s-a cerut Ministrului Educaţiei să comunice dacă şi când va fi elaborată metodologia la care se face trimitere în ordonanţă sau care sunt, totuşi, procedurile de urmat pentru deblocarea posturilor din învăţământul superior de stat.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Activitatea senatorului Dumitru OPREA, februarie 2011

Tuesday, March 1st, 2011
Share

1. Activitate în Circumscripţia electorală
• Audienţe la biroul parlamentar. Tipuri de probleme ridicate de persoanele care au solicitat audienţe:
- locuri de muncă,
- despăgubiri în bani pentru proprietăţile revendicate;
- problema scăderii pensiilor;
- probleme cu facturarea la Termoservice;
- problema facturării energiei termice pentru ţevile din codomeniu;
- problema unui teren în zona Ciric pentru care Primăria refuză să emită titlul de proprietate, deşi există sentinţă definitivă;
- statutul băii turceşti;
- consiliere în alegerea facultăţii etc.
• Transmiterea de adrese şi cereri pentru oferirea de soluţii de către instituţiile abilitate, în funcţie de problemele ridicate la audienţe şi care nu se încadrează în competenţa biroului senatorial: Prefectura Judeţului Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi.
• Deplasări, în colegiul 5, pentru discutarea problemelor pe care le ridică locuitorii.
• Continuarea acţiunilor de stopare a defrişării pădurii Ciric.
• Iniţierea proiectului Idei pentru Iaşi
• Participare la Conferinţa Internaţională organizată de ISJ Iaşi şi Consiliul Britanic, Strategii educaţionale de succes, Iaşi, 10 februarie 2011
• Participarea la emisiuni ale studiourilor de radio şi televiziuni locale şi centrale, respectiv Radio Iaşi (La zi în viaţa partidelor parlamentare, Martor), Radio România Actualităţi (Antena partidelor politice).
• Apariţii în presa scrisă şi online (AgerPres, Buna Ziua Iaşi, Evenimentul de Iaşi, Flacăra Iaşului, IasiTV Life, Ieşeanul, JurnalVirtual.ro, Machiavelli.ro, Monitorul, NewsIasi, Ziarul de Iaşi, 24 de ore, EduManager, Iasi Plus).

2. Activităţi în Parlament
2.1 Participare la lucrările în Plenul Senatului
Datele şedinţelor în plen: 1, 7, 9, 14, 16, 21, 23, 28 februarie, cu următoarele intervenţii:
• declaraţie politică, depusă în scris, cu titlul „Atacarea DNA are ca miză protecţia politică” (7 februarie 2011)
• întrebare adresată Ministrului Comunicaţiilor “Stimularea utilizării ghişeul.ro” (7 februarie 2011)
• privind Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice (9 februarie 2011)
• privind Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă. (9 februarie 2011)
• declaraţie politică având ca titlu „Obsesia răfuielii de gaşcă la PSD” (14 februarie 2011)
• întrebare adresată Ministrului Sănătăţii “Rezolvarea problemelor ridicate de medicii de familie” (14 februarie 2011)
• declaraţie politică cu titlul „Finanţarea  TVR, vitală pentru sănătatea media” (21 februarie 2011)
• întrebare adresată Ministrului Educaţiei „Mastere acreditate pe bani grei doar pentru câteva luni” (21 februarie 2011)
• privind Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 33, din 27 mai 1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în calitate de iniţiator (23 februarie 2011)
• declaraţie politică cu titlul „USL  sau riscul pescuitului la copca altuia” (28 februarie 2011)
• întrebare adresată Ministrului Economiei „Impactul Small Business Act asupra IMM-urilor din România” (28 februarie 2011)

2.2 Participare la lucrările Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii: 2, 7, 8, 9, 14, 15, 16, 21, 22, 23, 28 februarie 2011
2.2 Participare la lucrările Comisiei pentru Afaceri Europene: 9, 23 februarie 2011
2.3 Participare la lucrările Biroului Permanent al Senatului: 8, 15, 22 februarie 2011
2.4 Alte activităţi în legătură cu calitatea de parlamentar al României
• Participare la întâlnirea membrilor Biroului Permanent al Senatului cu Ambasadorii ţărilor membre a Uniunii Europene, Bucureşti, 23 februarie 2011

Admin

Masterele acreditate la forma ID ar trebui să fie recunoscute şi pentru IFR

Tuesday, February 22nd, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul PDL Dumitru Oprea îi cere Ministrului Educaţiei rezolvarea problemei privind reacreditarea masterelor ce au primit deja girul ARACIS.

Într-o întrebare adresată ministrului Daniel Petru Funeriu, luni, 21 februarie 2011, parlamentarul ieşean atrage atenţia asupra faptului că multe dintre universităţi sunt puse în situaţia de a plăti din nou sute de mii de lei pentru acreditarea transformării masterelor de la forma ID (învăţământ la distanţă) la IFR (învăţământ cu frecvenţă redusă). Acest lucru în condiţiile în care unele specializări au primit aprobarea ARACIS abia în luna decembrie 2010.

Ca urmare, Dumitru Oprea a solicitat ministrului Educaţiei să facă demersurile necesare astfel încât acreditarea masterelor pentru forma ID să fie valabilă şi pentru forma IFR până la următoarea evaluare obligatorie, la 5 ani, şi/sau scutirea la plata taxelor pentru dosarele acreditate sau în curs de evaluare.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Cultura protestului social

Sunday, January 16th, 2011
Share

Pe bună dreptate, atunci când ceva nu merge bine la noi, ne-am bucura să putem copia de la alţii. Ar fi bine să putem importa moravuri engleze, rigoare germană, eficienţă americană. Avem nevoie de atâtea update-uri sociale încât conectarea rapidă la spiritul Occidentului rămâne o presantă necesitate. Tot acest proces are însă o condiţie esenţială: e oare totul bun de preluat? Poate fi importat in corpore felul lor de a fi? Din păcate, lipsiţi de filtrul raţiunii, unii cred că da.

Citesc sau văd de fiecare dată cu surprindere lamentările unor personaje publice de la noi privind lipsa aşa-zisei culturi a protestului. În mod absurd, se găsesc destui care să critice lipsa de duritate a conflictelor sociale de la noi. Şi tratează acest subiect de parcă ar fi un fel de înapoiere gravă, de semn al unei nedezvoltări istorice. De aceea, dezbat orice protest sindical românesc cu un aer dezgustat, ridiculizând felul paşnic de a revendica drepturi. Într-un mod inexplicabil, şi-ar dori probabil aplicat şi la noi modelul grec sau francez. Cu bătăi de stradă, incendieri de maşini şi jandarmi în spital. Cu studenţi acoperiţi de cagule şi greve generale în care să fie paralizat tot. Abia atunci, cu spitalele pline de răniţi şi economia agonizând, s-ar declara poate mulţumiţi. Ar considera că suntem şi noi cineva, demni să intrăm în lumea bună a anarhismului european.

Din fericire, cel puţin în ultimii ani, nemulţumirile sindicatelor din România s-au manifestat prin pancarte, strigăte prin portavoce şi negocieri tensionate. Raţiunea a învins mereu, arătând că măcar într-o privinţă putem fi liniştiţi de păstrarea unui model social românesc. Chiar dacă unele capete înfierbântate mai visează probabil la adrenalina unei mineriade …

Scholarship.com – surse de finanţare a studiilor

Tuesday, January 11th, 2011
Share

Cum mulţi dintre tinerii noştri speră să-şi continue studiile în SUA, dar au incertitudinea susţinerii financiare, am considerat că le-ar putea fi de ajutor un site care integrează o bază de date cu posibilităţi de obţinere a burselor sau a unui sprijin financiar, inclusiv cu şcolile ce li s-ar potrivi cel mai bine.

This Award is Listed on Scholarships.com Scholarship.com este un serviciu de căutare a burselor şi oferă informaţii despre sursele de finanţare a studiilor la nivel liceal şi universitar, în special în SUA.

Cei care doresc astfel de informaţii trebuie să se înregistreze pe site şi să completeze un formular cu nevoile de finanţare, interesul pentru un anumit domeniu de studiu şi alte date.

Succes celor interesaţi!

Data nașterii, o problemă?

Sunday, January 2nd, 2011
Share

Un antrenor sportiv, având la bază și o specializare în statistică, a ajuns la o concluzie șocantă. În toate sporturile de echipă, în care selecția se face după anul nașterii, aproape 80% din jucătorii loturilor analizate (fotbal, hochei, polo, fotbal american ș.a) erau născuți în prima jumătate a anului respectiv.

Cum selecția se efectuează la vârste fragede, este o diferență imensă de “experiență în domeniu” între cei născuți în ianuarie și cei născuți în decembrie. Ea este de aproape un an.

În numele egalității de sanșe, cred că, pentru copiii născuți în același an, selecția trebuie să se efectueze de două ori sau pe două grupuri diferite. Cei născuți în primul semestru și cei din al doilea, cu normă egală de reprezentare.

Din păcate, aceeași situație se înregistrează și la școală, îndeosebi în primele clase ale învățământului primar. Danemarca a găsit o soluție. Clasele se alcătuiesc după luna nașterii, astfel: o clasă, ianuarie-aprilie; alta, mai-august; și alta, septembrie-decembrie. În SUA, multe grădinițe au grupele și ciclurile de promovare pe interval de trei luni. Promovarea se face de la o grupă la alta individual, pe criterii de performanță. Rețineți că vârsta lor se măsoară în luni de zile.

Cred că și la noi ar trebui să se acorde mai multă atenție procesului de alcătuire a claselor, implicit lucrului și evaluării pe grupe de vârstă. Pentru încurajarea unui astfel de sistem, alături de specificarea clasei (I, a II-a, a III-a …), propunem și specificarea intervalului din an în care se încadrează data nașterii, de genul : <clasa>.<trimestru-nastere>; : <clasa>.<grup4luni-naștere>; : <clasa>.<semestru-naștere>. Totul depinde de numărul de copii din seria respectivă.

Cineva trebuie să înceapă. E aproape fără costuri suplimentare, dar cu mari beneficii.

Reforma educaţiei trebuie să scape de tentaţia centralismului

Monday, October 11th, 2010
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 11 octombrie 2010

Sunt binecunoscute disputele politice şi profesionale legate de reforma învăţământului românesc. Toţi miniştrii Educaţiei din ultimii ani au încercat să contureze un program de transformare a şcolii într-o instituţie modernă. La acest lucru s-au adăugat şi eforturile unei comisii prezidenţiale. Astfel, întregul proces s-a concretizat în actualul text de lege care se află încă la comisia de specialitate din Senat. Din nefericire, rivalităţi politice, interese particulare, orgolii personale şi încăpăţânarea legislatorului ar putea duce lucrurile către o adoptare a legii prin asumarea răspunderii guvernamentale.

Evident, nevoia aplicării imediate a reformei este indiscutabilă. Şcoala românească este învechită şi bolnavă. Ea are nevoie de foarte multe dintre prevederile actualului text al legii. Iar eternele amânări nu fac decât să prelungească o stare de incertitudine şi degringoladă într-un sistem afectat de lipsa performanţei. În plus, şicanările venite din diverse părţi sunt complet nefericite. Argumentele că nu sunt cunoscute încă toate amendamentele şi că legea ar mai trebui dezbătută public sunt complet false. Proiectul a fost analizat de toţi specialiştii posibili şi acum a venit momentul deciziei.

În acelaşi timp însă, câteva prevederi ale noii legi ridică pe bună dreptate semne serioase de întrebare. Există prevederi care afectează autonomia universitară sau descentralizarea la nivel şcolar şi liceal. Astfel, ministerul ori consiliile locale ar interveni abuziv în numirea şi revocarea rectorilor, respectiv a directorilor de şcoli. Tocmai de aceea, chiar dacă urgenţa adoptării legii este de înţeles, ar fi un gest nechibzuit ca ea să se facă prin forţa votului majorităţii parlamentare, odată cu asumarea răspunderii guvernului. Nu ar fi decât o măsură de moment, eficientă politic, dar care ar menţine aceste neajunsuri ale legii. În plus, partidele din opoziţie ar căuta să modifice legea imediat ce vor ajunge şi ele la putere, reluând astfel şirul interminabil de schimbări legislative. Ca să nu mai vorbim de posibilitatea atacării sale la Curtea Constituţională, din moment ce afectează drepturi stipulate în legea fundamentală a ţării.

În consecinţă, consider că ar fi înţelept ca Ministerul Educaţiei să ia în considerare câteva ajustări de ultim moment ale legii, pentru a fi înlăturate orice suspiciuni de centralism şi imixtiune politică în sistem. Astfel, reforma mult aşteptată de profesori, elevi şi părinţi va fi mai solidă şi mai eficientă. De aceea, credem că un efort de bunăvoinţă din partea tuturor celor implicaţi, inclusiv din partea ministerului, ar putea debloca situaţia actuală astfel încât reforma să producă imediat efecte. Pentru că nici unul dintre noi nu trebuie să uite un lucru esenţial: fiecare reformă ratată sau amânată este plătită nu numai de noi, ci şi de viitoarele generaţii nevinovate de tineri.

Senator PDL
Prof. univ. dr Dumitru OPREA

Paşi simpli spre o reformă aparent imposibilă (IV)

Wednesday, August 11th, 2010
Share

Încheiem cu cel de-al treilea aspectintroducerea sistemului european de credite transferabile, care va fi unul de-a dreptul reformist, cu atât mai mult cu cât el nu este încă introdus în Europa la nivelul învăţământului preuniversitar.

Printr-un astfel de sistem se va evidenţia, în primul rând, gradul de încărcare a unui elev cu toate tipurile de activităţi dintr-un semestru. Orele de clasă, pregătirea temelor pentru acasă, alte activităţi din afara şcolii desfăşurate pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ, aflate în legătură cu însuşirea cunoştinţelor, dobândirea competenţelor şi abilităţilor, se vor regăsi în cele 30 de credite/semestru.

Un credit, de regulă, înseamnă între 24 şi 30 de ore de activităţi din categoriile amintite. Aşadar, un elev va avea o încărcătură semestrială de 30 credite/sem x 24 ore/credit = 720 ore/semestru sau mai multe, îndeosebi în învăţământul liceal.

La o distribuire a orelor în cele 5 zile de şcoală, câte 4 ore/zi, rezultă 20 ore/săptămână activitate didactică propriu-zisă şi alte 20 ore/săptămână pentru alte activităţi. În total 40 ore/săptămână, la fel de multe ca şi părinţii lor. Nici în sistemul universitar european, unui student nu i se pot aloca mai mult de 8 ore pe zi.

La rândul lor, disciplinele dintr-un semestru pot fi controlate prin sistemul creditelor transferabile. Pentru înlesnirea mobilităţii elevilor, dar şi a compatibilităţii activităţilor pe fiecare disciplină, se recomandă alocarea unui număr egal de credite pentru fiecare disciplină. De exemplu, dacă se introduc 10 discipline, cele 30 de credite se vor distribui în mod egal, câte 3 pe disciplină, însemnând 3 credite x 24 ore/credit = 72 de ore alocate într-un semestru disciplinei respective, în clasă sau în afara ei. Se poate dubla numărul de credite (3×2=6 credite) sau tripla (3×3=9credite), dar se va diminua corespunzător numărul de discipline din semestru.

Ideal ar fi să se diminueze numărul disciplinelor la 6, cu câte 5 credite fiecare. O disciplină poate să aibă în structura ei, prin comasare, mai multe discipline din planurile de învăţământ anterioare, iar predarea se va efectua modular.

Aspectele tehnice pot fi controlate printr-o metodologie specială. Şcoala trebuie să facă un astfel de pas, întrucât, din ianuarie 2012, România va fi o componentă a reţelei sistemului european al creditelor pentru educaţie şi instruire vocaţională, ECVET. Din cele 8 niveluri ale cadrului european al calificărilor, primele se dobândesc în învăţământul preuniversitar.

Prin ceea ce propunem, ne referim la componenta formală, dar, în noul sistem european, nonformalul şi informalul vor avea un tratament pe măsură. Nu va mai conta când, unde şi de la cine ai învăţat, ci, pe baza unor evaluări riguroase în reţeaua europeană, poţi dobândi un certificat al unei profesii recunoscut oriunde în Europa. El va converti în credite cunoştinţele, competenţele şi abilităţile demonstrate în timpul procesului de evaluare. Practic, este procesul invers dobândirii actuale a certificatelor dintr-un anumit domeniu.

În pofida caracterului tehnic destul de pronunţat, cele trei aspecte abordate constituie un tot, care, alături de alte elemente, ar putea conduce la o schimbare radicală a învăţământului preuniversitar din România.

Paşi simpli spre o reformă aparent imposibilă (III)

Sunday, August 8th, 2010
Share

Cel de-al doilea aspect, al sumelor cu care este finanţat de stat un elev pentru o oră de activitate, este cel ce va conduce la o luptă a cantitativului cu calitativul. Atât timp cât un elev primeşte ca finanţare o anumită sumă fixă pentru o oră, va exista tentaţia măririi numărului de elevi din clasă. În acelaşi timp, alte elemente, cum ar fi numărul de ore dintr-o săptămână, fie pentru elevi, fie pentru profesori, acţionează în sens invers. Cu cât sunt mai mici, cu atât suma unei ore este mai mare.

De exemplu, dacă finanţarea pentru un elev din gimnaziu, mediul urban, este de 2857 lei/elev/an şi din ea se alocă 25% pentru acoperirea cheltuielilor cu salariile personalului didactic auxiliar şi nedidactic, adică 714,25 lei, ar rămâne pentru activitatea didactică 2142, 75 lei.

La un număr de 36 de săptămâni pe an, cu 20 de ore pe săptămână, rezultă că pentru o oră un elev va avea drept finanţare suma de 2,976 lei, dedusă astfel:
36 săpt./an x 20 ore/săpt. = 720 ore/an
2142,75 lei/elev/an : 720 ore/an = 2,976 lei/oră didactică

Un profesor va avea alocată suma lunară pentru un elev astfel:
2,976 lei/oră x 4 săpt./lună x 12 ore/săpt. = 142,85 lei/lună/profesor
Pentru o clasă cu 20, respectiv 25 sau 30 de elevi ar avea finanţarea de 2857 lei, respectiv 3571,25 lei, 4288,5 lei.
Acestea sunt sume brute, din care se deduc contribuţiile, impozitele şi reţinerile aferente. Sumele nete vor fi cam 43% din cele brute.

În situaţia cu 30 ore/săptămână pentru elevi şi 18 ore/săptămână pentru profesori, ar rezulta:
36 săpt./an x 30 ore/săpt. = 1080 ore/an
2142,75 lei/elev/an : 1080 ore/an = 1,984 lei/elev/oră didactică
Suma lunară atribuită pe profesor = 1,984 lei/oră x 4 săpt./lună x 18 ore/săpt. = 142,85 lei/lună
Celelalte calcule sunt identice.

Concluzia este clară: dacă elevii stau mai mult cu 10 ore pe săptămână şi profesorii predau cu 6 ore în plus pe săptămână, suma lunară ce-i revine unui profesor pentru un elev este aceeaşi, 142,85 lei/lună.

O astfel de finanţare va conduce la:
• tentativa de diminuare a sumelor pentru plata salariilor personalului didactic auxiliar şi nedidactic, printr-o încărcare cât mai echilibrată a structurii posturilor;
• atragerea cât mai multor tineri în învăţământ, întrucât costurile salariale sunt mai mici;
• renunţarea, pe cât este posibil, la personalul didactic din afara şcolii;
• eliminarea tentaţiei de a crea posturi suplimentare vacante, acoperite în regim de cumul şi plata cu ora;
• încercarea de a păstra efectivele de elevi din clasă, în limitele legii.