Posts Tagged ‘electorat’

La start, partidele politice!

Friday, January 6th, 2012
Share

Cunoscătorii curselor de trap, cu siguranță își amintesc de frumusețea și rigoarea comenzilor transmise prin megafonul hipodromului, înainte de începerea cursei: Conducători, la start! Întindeți benzile! Încetați jocurile! Și de nu vor fi date de politicienii noștrii, în 2012, astfel de comenzi, într-un fel sau altul, vor fi necesare. Efectul lor se va concretiza prin ruperea alianțelor, încetarea jocurilor de culise și pregătirea pentru competiție.

Astfel, ACD și USL, în doar câteva luni, vor fi doar amintiri ale unor jocuri de încălzire electorală. Și sondajele lor au scos în evidență faptul că astfel de construcții nici nu există în mintea electoratului. În plus, disputele tot mai greu de controlat, privind apartenența candidaților, vor avea același efect. Din USL, startul va fi luat doar de PSD și PNL, iar PC, probabil, va intra într-o altă combinație, sigur câștigătoare pentru ambele părți. Avantaj, Antene!

În iureșul campaniei vor intra PDL, PSD, PNL, UNPR, UDMR, PP-DD. Celelalte partide sau alte forme de organizare vor face mini-înțelegeri preelectorale cu cele enumerate. Alianțele mari se vor face postelectoral, îndeosebi în condițiile în care nici unul dintre partide nu va ajunge la 50% plus un vot.

Prin dispariția USL, nici membrii actualei coaliții nu mai au determinarea să se grupeze, cu atât mai mult cu cât UDMR avea un regim aparte. Candidații la alegerile locale și generale vor reprezenta partidele ai căror membri sunt. Deși poate genera interpretări, o astfel de formă este mult mai echilibrată și naturală. Orice înțelegeri locale nu vor aduce beneficii, ci doar confuzie in lumea electoratului.

La rândul lor, membrii partidelor sunt stimulați să-și unească forțele, renunțând la orice formă de egocentrism sau vedetism politic. Cât timp primii de pe liste câștigă, fie primar, fie președinte de consiliu județean, fie deputat, fie senator, rezultatul final le va asigura guvernarea locală sau centrală. Orice comportament potrivnic este sinucigaș, iar el trebuie îndepărtat din faza embrionară.

PDL, cel mai încercat partid aflat la guvernare, ducând greul crizelor multiple, trebuie să fie și cel mai sudat. Sunt întrunite toate condițiile. La sfârșit de an s-au efectuat unele regrupări strict necesare coagulării sale. Forțele din toate generațiile acționează în aceeași direcție. Mai trebuie consolidate comandamentul strategic de campanie, cel de resurse umane și cel de comunicare. În partid încă se cântă pe prea multe voci. Multe lucruri trebuie să aibă parte de o corectă comunicare.

PSD încă va fi măcinat de lupte interne. Tensiunile nu sunt la nivel de persoane, ci de grupuri. Evadările în pluton, dar și cele izolate, vor fi văzute încă luni de zile. Negocierea pe picior de egalitate cu PNL-ul, dar și pierderea unor oameni de bază din partid vor fi cauzele disputelor interminabile.

PNL, considerat partid istoric reprezentativ, prin asocierea preelectorală cu PSD, a făcut cea mai mare greșeală politică postdecembristă. În primul rând față de propriul electorat, considerat a fi unul destul de conservator. PNL avea șansa unei guvernări cu PDL sau a intrării viitoare la guvernare în același tandem. Un alt lider poate să-i schimbe soarta.

UNPR, partidul parlamentarilor și primarilor  nemulțumiți,  îndeosebi din PSD, prin calitatea unor persoane cu mare vizibilitate, a reușit să-și înmulțească efectivul. Cei curtați sunt și vor fi și din alte partide. Curtoazia lor continuă. Fiind un partid loial coaliției de guvernare, beneficiază și de o atractivitate sporită.

UDMR, fiind în coaliția actuala de guvernare, dar și în mai toate coalițiile de după 1990, are cea mai mare experiență de guvernare, dar și una existențială. De regulă, este un partid foarte disciplinat, dar, dacă nu va învăța și arta compromisului, este posibil să treacă prin momente mai dificile.

PP-DD, partidul marilor promisiuni, va juca un rol esențial, însă numai alături de unul dintre actualele partide parlamentare. Problema o constituie lipsa structurilor teritoriale puternice. Are un electorat eterogen, dar plin de speranțe. Oamenii cred in liderii lor. Mult prea ușor. Dacă se va alia, o va face preelectoral. Dacă nu, are șanse mult diminuate.

În concluzie, guvernarea 2012 – 2016 va putea fi realizată prin PDL, PSD – prin cei desprinși din acest partid și regăsiți în UNPR sau în alte formațiuni, PNL – prin cei ce vor urma alt lider al lor, dar și prin cei trecuți la partidele de guvernare, precum și printr-un UDMR mai conciliant. Orientarea va fi preponderent de centru-dreapta, cu unele elemente sociale din partea stângă. Într-o astfel de formulă, cu 67% -70% dintre voturi, se pot înfăptui reformele instituționale în România.

Ghidul USL de câștigare a primăriilor. Varianta Iași

Wednesday, September 28th, 2011
Share

Întemeietorii “tradiției” au fost Vanghelie și Mazăre. Ei au perfecționat și au dus la dimensiuni grotești sloganul “vă dau”. Sistemul e simplu – se identifică populația sensibilă la “cadouri” și banii comunității se transformă în pomeni zgomotoase. Care sunt izvorâte, nu-i așa, din imensa mărinimie a edilului. Păcăliți și folosiți fără scrupule, pensionarii, mamele și șomerii devin masă de manevră într-un joc electoral murdar. În care, pe termen lung, nu câștigă nici un șomer sau o mamă, ci doar apropiații edilului.

La această “ilustră” listă, iată că se adaugă acum și domnul Oprescu. Imediat după ce ;i-a asigurat susținerea USL, anunță că 700.000 de euro din bugetul Capitalei se vor duce direct în cheltuieli sociale. Adică în cumpărarea ocolită a voturilor. Deși, oficial, e un semn de bunăvoință pentru cei mulți. În mod sinistru, liberalii aplaudă și susțin acest circ socialist. La București și oriunde mai au Primării de rezolvat.

La Iași, pe lângă toate acestea, se mai adaugă o modă – șantierul de lângă urne. Adică, pe lângă gratuități și ajutoare, cetățenilor li se mai joacă și farsa hărniciei. După ani de lâncezeală, Nichita Gheorghe ia împrumuturi mamut și transformă tot orașul într-un șantier fără șanse de finalizare. Deși n-a terminat treaba în Tătărași, deschide front nou în Copou. După ce pe Anastasie Panu circulația a fost un adevărat dezastru, a început să sape și pe Sărărie. De asemenea, nu uită să promită, pentru a câta oară, minunea pasarelei Octav Băncilă. Cu un șantier care va răsări fix tot înainte de alegeri. Deși nervii șoferilor din Dacia, Alexandru și Păcurari sunt terminați de ani de zile. Important e ca ieșenii să creadă că marele distribuitor de pomană, gurul din fotbal, ocrotitorul cultelor și literelor este și un mare ctitor. Care însă, în realitate, dă orașului doar datorii. Luându-i în schimb viitorul.

Mistreţii cu colţii’n arginţi

Saturday, July 25th, 2009
Share

Cu patru rânduri de alegeri numai în doi ani, România dă semne de lehamite. Nu ea, ca ţară, ci simplii ei cetăţeni. Urmează însă prezidenţialele, iar miza este imensă. Mai ales pentru cei care râvnesc la funcţia supremă, aceea în care şi-ar rezolva multe probleme. Cea mai importantă dintre ele – asigurarea liniştii. Pentru ei şi amicii lor. Acest vis se loveşte însă de un obstacol enorm – mobilizarea la vot. Calculele sunt complicate, iar soluţiile lor, evident, perverse.

Pe scurt, lucrurile stau cam aşa: voturile exprimate până acum, în cele patru rânduri de alegeri, poziţionează două partide cu rezultate foarte apropiate, PD-L şi PSD. Mult mai departe de ele se află PNL. Fiecare dintre ele are câte un candidat.

Dacă şi-ar lua fiecare dintre aceştia voturile partidului, ar intra în discuţie doar candidaţii PD-L şi PSD. Situaţia este, însă, puţin diferită.

Candidatul PSD nu poate să-şi convingă întregul electorat, plasându-se sub numărul de voturi ale partidului. Candidatul PNL se situează cam pe voturile partidului, în pofida unor sondaje bine cosmetizate. E şi greu să obţină mai mult. Perspectiva oferită de ei e atât de tulbure…

Concluzia este clară: cel puţin în primul tur, nu vedem a se întâmpla minuni, în varianta în care aceiaşi votanţi de până acum ar vota şi la prezidenţiale. De aici, soluţia magică: lucratul masiv la cei care n-au mers la vot, în semn de nemulţumire faţă de politica principalelor partide, cu excepţia celor de la UDMR. Pentru atingerea unui astfel de obiectiv, mai marii stăpâni ai media lucrează din greu la manipularea opiniei publice. În ce direcţie bat nu e greu de sesizat. De fapt, ei ştiu că nu pot face nimic pentru aneantizarea electoratului fidel partidelor, ci încearcă să scoată din casă pe cei ce n-au făcut-o până acum. Ei trebuie să fie manipulaţi. Lor trebuie să li se sădească puternice sentimente de lehamite faţă de un anumit candidat şi de partidul ce-l susţine, motivându-i să vină pentru a salva România “de la rău” sau “de cel rău”.

Am mai auzit vorbele astea în anii ‘90. “Răii” au fost, pe rând, Regele Mihai, Ion Raţiu, Corneliu Coposu. Intuiţi cine s-ar vrea să urmeze. Pentru asta se foloseşte deja un imens arsenal mediatic, iar turma de mistreţi atacă, întărâtată de răzbunare şi arginţi, într-o singură direcţie. Mă aştept la o imensă revărsare de ură. Dincolo de toate, mă bucură însă un lucru. În doar câteva luni, când urnele se vor fi închis, cred că România va şti mai clar un lucru: către ce vrea să meargă.