Declaraţie politică scrisă depusă la Senatul României, 16 martie 2009
În ultimele zile, subiectul cel mai discutat în toate mediile este cel al împrumutului extern solicitat de România pentru a depăşi blocajul economico-financiar. Lui i se adaugă, în acelaşi timp, un alt subiect, declarat aproape oficial, al stării de recesiune a ţării. În acest ultim caz, românii au fost, pur şi simplu, bulversaţi. Nu pricep ce s-a întâmplat cu ţara noastră, ţară în care, pe timpul campaniei electorale din toamnă, duduia economia, iar, după numai câteva luni, duduie recesiunea. Probabil că nu au fost suficient de atenţi pentru a afla că, în luna noiembrie 2008, motorul economiei europene, Germania, declara starea de recesiune. Şi ca ea au procedat multe super-puteri ale economiei mondiale.
Mai mult, pe agenda de lucru a reuniunii şefilor de state şi guverne ai G20, din 2 aprilie 2009, de la Londra, tema generală a discuţiei este recesiunea globală. Oricât ar fi de divergente poziţiile participanţilor, cu toţii încearcă să găsească soluţii pentru diminuarea efectelor nefaste ale acestei stări mondiale.
Pe acest fond, încercăm să alăturăm cele două subiecte de discuţie din România: împrumutul extern şi starea de recesiune. Orice încercare de le subestima, de a le politiza, de a le duce în derizoriu este foarte dăunătoare României. Nu credem că este momentul să mai analizăm cine şi ce poziţie a avut în urmă cu câteva luni sau săptămâni. Nici dacă acest împrumut este necesar, când totul este atât de evident. El este mai mult decât necesar. Este o perfuzie administrată unui sistem care ar putea avea dificultăţi. Problema care ar trebui să o ridicăm este doar dacă vom inspira încrederea necesară pentru a obţine ceea ce ne trebuie cu atâta stringenţă.
Oamenii inteligenţi nu sunt dogmatici. Ei se caracterizează prin flexibilitatea, minţi deschise, inventivitate, adaptabilitate. Ei trebuie să fie capabili să se schimbe odată cu conjuncturile vremurilor. Chiar John Maynard Keynes, când a fost acuzat că este inconsecvent, a avut o replică intrată în istorie: “Când circumstanţele se schimbă, îmi schimb şi eu opinia”.
Uniunea Europeană, încă o dată, ne oferă o mostră de înţelepciune. Într-o listă a dorinţelor participanţilor la reuniunea G20, amintită anterior, publicată în Financial Times, reprezentanţii instituţiilor europene au surprins, cu multă eleganţă, unitatea în diversitate. Cele trei dorinţe ale zonei europene sunt:
• Comisia Europeană, preşedinţia cehă a Consiliului European şi Banca Centrală Europeană vor reprezenta interesele tuturor celor 27 de state membre, chiar dacă nu toate au priorităţi similare;
• Uniunea Europeană este posibil să solicite resurse suplimentare pentru Fondul Monetar Internaţional, reglementări financiare şi o reformă a instituţiilor;
• Uniunea Europeană va trebui să susţină liniile directoare ale celor mai mari economii ale sale în solicitarea lor de a se limita cât mai mult posibil alocarea de resurse financiare stimulative, în comparaţie cu SUA.
Aşadar, în noile circumstanţe, opiniile europenilor s-au schimbat. S-au adaptat. S-au unificat. Cred că şi noi, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să facem la fel.
Sentor PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru Oprea
