Cheia progresului este învăţarea. Din erori, omul trage concluzii, îşi schimbă concepţiile şi devine mai performant. Însă, nu acelaşi lucru funcţionează şi în politică. Unde protagoniştii sapă tranşee ideologice şi îşi apără convingerile până la ultimul faliment. Găsindu-i acestuia orice explicaţie posibilă în afară de cea adevărată – falimentul propriilor teorii economice.
Europa este împovărată de datorii. E un fapt, nu o lozincă. Guvernele trebuie să plătească sume uriaşe creditorilor, iar exagerările statului asistenţial s-au dovedit a fi fatale. Socialismul cu mâna întinsă a sucombat într-un mod dramatic, nota de plată fiind copleşitoare. Dar, iluziile sale se risipesc la urne.
Ultimul episod – Portugalia. Scenariul este deja cunoscut. Populiştii lasă în urmă datoriile şi birocraţia, dreapta vine pentru a purta crucea austerităţii. Salvează o situaţie disperată, asumându-şi datoriile (78 de miliarde numai programul de bail-out!) şi lipsa de popularitate. Cu reduceri de cheltuieli, de salarii, de pensii, noi legi ale conflictului de muncă. Sperând, în acelaşi timp, că socialiştii, contemplându-şi de pe margine falimentul ideologic, îşi vor reevalua orientările.
A auzit însă cineva despre vreo discuţie doctrinară serioasă în interiorul stângii? Au populiştii din Portugalia, Spania sau România vreo îndoială cu privire la convingerile lor? Realizează cumva răul produs de aceste enorme erori conceptuale? Evident că nu. Populiştii nu-şi pun probleme, nu au îndoieli, nu reevaluează nimic. Doar flutură lozinci şi promit. Bucuroşi că există mereu cineva care să vină din urmă şi să le plătească datoriile.
