De ani buni, Iaşul e silit să retrăiască acelaşi scenariu sinistru. Un tipar în care banii publici dispar ca prin farmec, iar el care ar trebui să-i administreze eficient nu e niciodată vinovat. Aşa s-a întâmplat cu regiile oraşului, cu asocierea la fotbal sau cu dezastrul de la CET.
Edilul administrează ineficient, profită, falimentează, dar nu plăteşte nimic. Numeşte directoraşi, îşi mulţumeşte prietenii cu salarii enorme, semnează contracte halucinante, refuză agresiv orice alternativă corectă de management. Iar când instituţia respectivă cade sub datorii, de vină sunt duşmanii. Adică Parlamentul, Guvernul, procurorii care îl caută cu anchete.
Zilele acestea, se petrece un nou act din tragedia Nichita-CET. Lucrurile sunt atât de grave, încât s-a ajuns la intervenţia DNA. Păgubirea statului ar putea aduce unui om răspunderea penală. Căci un director s-a băgat într-o încurcătură fără să se gândească la consecinţe. Şi mai ales la faptul că în administraţia ieşeană, la fel ca în marile tunuri din România, nu plăteşte niciodată cine trebuie. Ci mereu un intermediar inconştient.
