Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 14 septembrie 2010
O vorbă mare spune că victoriile au mereu o mie de taţi, iar înfrângerile sunt mereu orfane. Raportat la timpurile noastre, toţi s-au lăudat cu meritele succesului economic. Când lucrurile mergeau bine, politicienii nu ştiau ce să mai facă să arate cât de mult li s-a datorat asta. Apoi a venit criza. Iar cum marile încercări cern caracterele oamenilor, simţul răspunderii s-a risipit ca prin farmec. Şocul căderii n-a mai fost revendicat de prea mulţi.
Vedem acum în schimb mulţi ipocriţi. Care, nu-i aşa, au prevăzut criza, au avertizat poporul. Mai mult, au şi soluţii miraculoase, dar nu sunt ascultaţi de mase. O simplă cercetare a trecutului recent ar putea uşor dovedi că tocmai ei au risipit resurse cu două mâini, au cerut măsuri populiste complet iresponsabile, au promis soarele de pe cer pentru câteva voturi în plus. Nota de plată finală pentru această nebunie este, fireşte, enormă şi necruţătoare. Însă nu este un lucru care să-i ruşineze. Nu mai sunt la putere, deci nu-i mai interesează. Important e să convingă cu orice preţ poporul că ei n-au nimic în comun cu răul de acum.
Putem auzi de ceva vreme vociferările scandalizaţilor din PSD. Deplâng ţărişoara lor dragă, falitul lor stat social. Defilează în uniforme revoluţionare şi cheamă populaţia să iasă în stradă. Ca să dea jos guvernul şi, evident, să-i pună pe ei în loc. Odată ajunşi la putere, n-ar mai concedia pe nimeni, ar mări pensii şi salarii, ar da de lucru la toată lumea şi ar relansa spectaculos sectorul privat. Dar, l-ar face mai întâi zob cu un puhoi de impozite.
În România, se vehiculează ideea unei moţiuni de cenzură. Se pune în discuţie performanţa guvernului, se critică miniştrii şi diversele lor măsuri. Până aici, totul e în ordine. E dreptul şi chiar datoria opoziţiei să o facă. Din nefericire însă, e previzibil ce va fi dincolo de asta: acelaşi refuz încăpăţânat al reformelor statului. Nimeni nu-şi va asuma deschis agenda ingrată a unei reale guvernări. Se vor agita în schimb doar promisiuni nerealiste, se va făgădui sfârşitul durerilor. Aceasta s-ar putea dovedi o tactică păguboasă. Căci ce s-ar întâmpla dacă o nefericită conjunctură chiar i-ar aduce la putere? De unde ar scoate banii ca să-şi acopere pomenile fără limită? Aşa că, dacă ar fi inteligenţi, haiducii socialişti ar mai aştepta vreo doi ani ca să-şi încerce norocul cu guvernarea. Reformele vor fi gata până atunci. Poate că şi criza. Iar ei vor putea din nou să pretindă tare, fără jenă, că renaşterea societăţii li se datorează ca paternitate politică.
Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
În acest context, senatorul Dumitru Oprea a declarat „Această reuniune marchează înfiinţarea unui cadru mult mai eficient de dezbatere şi formulare de soluţii pentru dezvoltarea economică locală. Deschiderea PDL Iaşi către societatea civilă demonstrează convingerea că specialiştii nu se găsesc într-un singur loc, iar soluţiile economice trebuie găsite oriunde există competenţă”.
Conducerea Comisiei va fi asigurată de preşedintele prof. univ. dr. Dumitru Oprea, vicepreşedinţii Iulian Tărăboanţă, Cătălin Toma, Valentin Măzăreanu şi secretar Eugen Oprişa.
