În campania pentru primăria Capitalei, i-a ieşit. A aplicat tehnica de succes a altui strateg de sector al PSD – candidatura ca independent. Mai mult, chiar hăituit de propriul partid, dat şi de alte partide ce aveau propriii lor candidaţi, cum să nu-l protejeze lumea? Cum să nu-i dea votul, fie el şi doar emoţional.
Ajuns primar general al Capitalei, de ce să nu încerce a fi şi preşedintele ţării? Există exemple. Şi ce dacă nu a făcut nimic relevant în ipostaza actuală, ce importanţă are? Dispune de notorietate. Aici apare ca firească întrebarea: Notorietatea este pozitivă sau negativă?
După fentarea electoratului din piaţa independenţilor, cu siguranţă, figura asta nu mai ţine. Atunci care ar merge? Răspuns sec: A susţinerii de partid(e). E clar!
Rămâne de văzut doar ce partid(e). Mai ţine electoratul la trocuri şi trucuri politice? Aceasta-i întrebarea.
