Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 27 septembrie 2010
De regulă, oamenii învaţă din greşelile comise. Îşi analizează faptele, văd cauza erorilor şi trag concluziile necesare. Totul, ca să nu mai repete boacănele din trecut. Acest mecanism al raţiunii pare însă a fi străin judecăţii domnilor din PSD. Au trecut doar câţiva ani de când circul suspendării îl instaurase ca preşedinte provizoriu al României pe nimeni altul decât Nicolae Văcăroiu. Era sinistrul efect al răzmeriţei stârnite cu cei din PC. Trecuseră atunci peste recomandările Curţii Constituţionale, dar n-au trecut de votul popular. Şi, chiar dacă preţul politic a fost imens, acum se încăpăţânează să repete manevra.
Din considerente populiste sau complexe personale, domnul Ponta aruncă iar cu bumerangul în Parlament. Îşi aprinde imaginaţia cu focul de paie al sondajelor şi crede că acum e marele lui moment. Încearcă să demonstreze că nu e imatur şi mediocru. Că are ambiţii şi putere în partid. Că ar putea conduce o ţară sau măcar un guvern. Şi face tot acest joc speculând suferinţa pensionarilor şi criza profundă a finanţelor ţării, dar, mai ales, dând cu legea de pământ.
Fostul mare procuror şi paznic al legalităţii în regimul Năstase ameninţă cu suspendarea preşedintelui dacă acesta ar promulga legea pensiilor. O lege adoptată de Parlament şi deja contestată la Curtea Constituţională. Pentru orice om raţional, apare aici o întrebare de bun simţ: după şeful PSD, ce ar trebui să facă preşedintele? Să se amestece în scandalurile din Parlament? Un aspirant la prima funcţie în stat ar trebui să ştie că prerogativele nu permit asta. Să ignore un eventual aviz pozitiv al Curţii Constituţionale? Atunci Cotroceniul s-ar substitui Curţii. Dilema este însă una doar aparentă şi izvorâtă din aberaţiile juridice ale domnului Ponta. Domnia sa face apel la ideea de “furt evident” produs la votarea legii pensiilor. Fostul procuror ar trebui însă să ştie că orice furt care i se pare cuiva că s-a produs trebuie să fie constatat de o instanţă oficială a statului pentru a produce efecte legale. Aşadar, domnia sa ajunge tot la Curte. Iar dacă acest organism ar constata cu adevărat nereguli la adoptarea legii, evident că preşedintele nu ar mai avea cum să o promulge. Prin urmare, tot demersul suspendării ar fi lipsit cu desăvârşire de fundamentarea juridică.
Avem aşadar de a face cu o manifestare de demagogie şi incompetenţă. PSD vrea ca pensionarii să ştie că preşedintele le vrea răul cu orice preţ. Şi de aceea trebuie suspendat, indiferent de ce spune legea. Trebuie dat afară şi izolat pentru ca social-democraţii să poată face bine la oameni. Cu pensii şi salarii mărite cu 50%. Cu ajutoare sociale pentru oricine, cu prime de repatriere de zeci de mii de euro şi cu foarte multe altele. Căci doar imaginaţia suspendacilor n-a avut niciodată legătură cu realitatea.
Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
