Mă aşteptam să fie o victorie la puncte. Până la urmă a fost KO. Preşedintele a avut în faţă un adversar golit de substanţă, cu muşchii umflaţi doar de steroizii media. Într-o confruntare unu la unu, Mircea Geoană şi-a arătat din plin limitele şi slăbiciunile. Multă vorbă, multe gesturi largi, joc de picioare, dar nimic esenţial. Propune lucruri deja aplicate, critică măsuri susţinute chiar de el. Pe fond, nu e pregătit perfect la niciun capitol. Nici măcar la diplomaţie.
Apoi, când nimeni nu se aştepta, şi-a aplicat singur lovitura de graţie – o vizită la Vântu. Prăbuşirea la podea a candidatului a fost acoperită doar de geamătul surd al galeriei sale. Probabil că, alături de o ţară întreagă, şi oamenii săi se gândeau la acelaşi lucru: “ce-o fi fost în capul lui?”. Într-adevăr, motivele acestei catastrofale gafe vor rămâne multă vreme de neexplicat. Ce motive (sau obligaţii) atât de grave l-ar fi putut împinge spre casa “maleficului” său prieten cu o noapte înainte de marea confruntare?
Învins de Băsescu pe tot ringul, Geoană arăta livid şi descurajat la pauză. Într-un scurt cadru, am putut vedea şi cine-i dădea sfaturi de antrenor: tocmai Gheorghe Nichita. Pentru a-şi menaja şeful, megaprimarul ar fi putut face însă ceva mult mai decent: să-i arunce imediat prosopul.
