Posts Tagged ‘media’

America a dat startul competițiilor din 2012

Wednesday, January 4th, 2012
Share

Marți, 3 ianuarie, a început munca, dar și seria marilor competiții în SUA. Pe plan politic, ea s-a declanșat în statul Iowa. Chiar dacă îi vizează în mod direct doar pe republicani, trezește un mare interes pentru toți cetățenii Americii. În urma desfășurării acestor alegeri, va rezulta unul dintre candidații la președinția țării. Votul final va fi pe 6 noiembrie 2012.

Unii analiști politici consideră că, în acea zi, va fi desemnat ocupantul uneia dintre cele mai vizibile funcții din lume. De asemenea, se spune că alegerea președintelui Americii este cel puțin la fel de însemnată pentru străini, cum este și pentru americani. Se face trimitere la Anglia, Germania, Franța, unele țări asiatice, care, la alegerea lui Obama, din 2008, au avut anumite reacții. Le vor mai păstra și cu ocazia noilor alegeri?

La sfârșitul zilei de marți, a fost, așa cum s-a preconizat, un final “la fotografie”, între Romney și Santorum. A câștigat Mitt Romney, la 8 voturi diferență. O astfel de situație nu s-a mai înregistrat până acum în istoria alegerilor din statul Iowa. Mulți consideră că a fost o zi decisivă. Până și democrații recunosc faptul că, deși republicanii mai au ceva etape de parcurs pentru desemnarea candidatului lor final, au început deja pregătirea pentru lupta cu Romney.

Un alt plan competițional va fi cel pentru câștigarea supremației în lumea tehnologiilor sociale. Google și Facebook au loc împreună pe această piață, dar prima poziție este unică. Cine o va ocupa? Un prim pas l-a făcut Google. Experiența și acumulările de-a lungul timpului trebuie să fie valorificate la maxim în 2012. Trebuie să dea viață unor servicii noi pentru fidelii săi. Și, iată, marți, 3 ianuarie, a lansat, pe serviciul Google News, o nouă componentă, Google Politics & Elections. Dincolo de prezentarea tuturor detaliilor despre candidații la președinție, sunt rubrici distincte despre Economie, Probleme sociale și Asistență Medicală. De asemenea, prin On the Ground, este pusă la dispoziție o hartă la zi a principalelor evenimente politice.

Întâmplător sau nu, președintele Obama își deschide seria conferințelor din 2012 cu una pe teme economice. În același timp, cei din New Hampshire îi contestă dreptul de a fi candidat și de a mai candida la presedinția Americii. Deh, oriunde te-ai afla, campaniile electorale sunt dure.

Dacă e 2012, e Mocial!

Tuesday, January 3rd, 2012
Share

Și în lumea conceptelor există o competiție în timp. Fenomenul globalizării a fost abordat în multe forme. Thomas Friedman, în The World Is Flat, prezintă o variantă prin care timpul își lasă amprenta asupra globalizării prin versiuni: globalizarea 1.0 – la nivelul țărilor, globalizarea 2.0 – la nivelul companiilor și globalizarea 3.0 – la nivelul individului. Astfel, autorul încearcă să demonstreze că astăzi individul, prin creativitate și inovare, capătă puteri nebănuite.

Tot el, când privește lumea prin prisma problemelor curente globale, dă altă probă de inspirație, surprinzând aproape totul prin trei concepte-cheie reunite în titlul altei cărți, Hot, Flat and Crowded. Încălzirea globală, aplatizarea șanselor indivizilor de a intra într-o competiție globală, dar și mulțimea celor ce constituie lumea internauților, mai nou The Internet Herd sau, și mai simplu, The Crowd, constituie o nouă abordare.

The Crowd face trimitere la puterea numărului de utilizatori online, de aproape 2 miliarde. Creșterea cea mai mare s-a înregistrat în lumea telefoniei mobile. În 2011, numărul de “utilizatori mobili” l-a egalat pe cel al utilizatorilor de telefonie clasică. Cei mai reprezentativi exponenți ai noilor utilizatori sunt tinerii între 17 și 33 de ani, adică generația Y. Nu sunt de neglijat nici cei de sub 17 ani, din generația Z, numită și Generația Net-ului sau Generația Internet-ului.

Prin prisma efectelor dure ale globalizării, transmise prin tot felul de crize, problema cea mai gravă a omenirii este cea a lipsei locurilor de muncă. Și în acest caz, cei mai expuși sunt tinerii între 17 și 33 de ani. Totuși, ei constituie sursa planetară potențială de forță de muncă, prin care se poate asigura redresarea globală. Mulțimea lor, reprezentată prin conceptul Crowd, și puterea lor de salvare a pieței forței de muncă, intitulată Source, au dat naștere altui concept, Crowdsource. Este cea mai elocventă apariție în vocabularul Social Media din ultimii ani. Aceasta este și explicația plasării în topul conceptelor anului 2011. Crowdsource înseamnă un pas important al simbiozei dintre conceptele Web 2.0 si Web 3.0.

Pe același plan, competițional, credem că, în 2012, “disputa” va fi între următorii termeni: mocial, MoSoCom, gamification, second-screen, social media ownership, Twitter accounts owner, political tools, books recommendations, digital copy, digital readers, Air Time, video chatting, i-devices [for Facebook].

Câștigătorul anului 2012, în opinia noastră, ar putea fi Mocial. Ciudată apariție! Chiar și ca termen. El va fi un alt semn de putere al tehnologiilor Web 3.0 (Mobile), dar și de simbioză cu predecesorul său, Web 2.0 (Social), rezultând din combinația conceptelor Mobile și Social. Și web-urile fac, uneori, compromisuri, nu-i așa?

De la Media la Social Media, în Times Square

Monday, January 2nd, 2012
Share

Puțină istorie
La început a fost locul. În 1904, înconjurat de peste 200.000 de participanți, publicistul Adolph Ochs inaugura clădirea One Times Square. Cea care mai era cunoscută și sub numele New York Times Building sau New York Tower, fiindcă aici se afla cartierul general al publicației New York Times. Era a doua clădire, ca înălțime, a acelor vremuri. Ca să facă promovarea publicației, ani în șir, au fost sponsorizate diverse acțiuni. Dominante erau bannerele cu numele ziarului. Dar, atracția generală era asigurată și prin vestitele focuri de artificii de pe acoperișul clădirii. Pompierii însă le-au întrerupt. Astfel a apărut primul glob luminos, de  anul nou, în 1908.

Totuși, ideea era veche. Primul glob al timpului, Time Ball, a fost realizat în 1833, la Royal Observatory of Greenwich, în Anglia. De atunci, în fiecare zi, la ora 13:00, globul coboară, pentru a marca ora exactă, ajutându-i pe căpitanii navelor de pe Tamisa, dar și  pe trecători.

Între timp, One Times Square a rămas în același loc, aceeași destinație pentru sărbătorile de iarna, deși publicația are acum alt sediu. Globul, însă, s-a schimbat de mai multe ori, căpătând forme tot mai grandioase. Americanii, alături de o mulțime de turiști străini, merită un astfel de respect.

Trecerea la networking virtual
În 2012, se conta pe participarea unui million de oameni la tradiționalul eveniment. Au fost ceva mai puțini. Dar, prin Social Media, martorii virtuali au fost mult mai mulți. Coborârea globului de la miezul nopții, încredințată simbolic primarului Michael Bloomberg și cântăreței Lady Gaga, a putut fi urmărită pe tot globul prin Twitter, cu @timessquareball. De asemenea, celor ce au dorit vizionarea întregului program, de peste 6 ore, li s-au oferit transmisiuni oficiale de către “Time Square Ball App for Apple and Android devices”, prin Livestream.

Toshiba, sponsorul oficial al numărătoarei inverse, a preluat imagini din public și le-a proiectat pe imensul său ecran, pe care, la miezul nopții, a apărut ceasul ce marca schimbarea anilor. Setarea lui s-a făcut cu 36 de ore înainte, respectiv vineri, 30 decembrie, la prânz.

Kodak și-a folosit Galeria pentru aplicații mobile cu care și-a asigurat imaginile pentru propriile ecrane.

Feed Magnet, o agenție social media, care a lucrat pentru General Electric și Sephora, le-a permis participanților să transmită fotografii Instagram de pe ecranele sale. De asemenea, se afișa imaginea oricărei persoane ce intra in zona sa de lucru.

N-au lipsit televiziunile. NBC, ABC, CNN, MTV, Nickeledeon, TeenNick, AMC & BET, prin GetGlue, o rețea sociala pentru divertisment, își făceau prozeliți prin abțibilduri, folosite apoi și pentru alte recompense.

Dincolo de frumusețea sentimentelor nutrite de participanții offline sau online la acest spectacol inedit, consider că un alt lucru major s-a întâmplat. Alături de forțele oficiale pentru asigurarea securității evenimentului, de ordinul miilor, au fost și cele câteva sute de mii de echipamente mobile ale participanților, transformate elegant în tot atâtea camere de luat vederi sau aparate de înregistrat sunet și imagine. Lucru care, inevitabil, îți trezește o curiozitate enormă – oare cât de high-tech va fi serbarea lui New Year 2022 sau 2032?

Poate un angajator să revendice contul de pe Twitter al unui angajat?

Friday, December 30th, 2011
Share

Cam așa suna titlurile ultimelor 24 de ore din presa de pe toate continentele. Întreaga Social Media este într-o adevărată fierbere.

Pe scurt, fostul angajat al companiei PhoneDog, cu numele Noah Gravitz, este acuzat că, după ce a plecat de acolo, pentru a se angaja la o companie rivală, doar a schimbat numele de cont de pe Twitter, păstrându-și cei 17.000 de ”followers”. Cât timp a lucrat la PhoneDog, angajatul a avut contul @Phonedog_Noah.

Acum i se cere o despăgubire de 340.000 de dolari. Procesul este pe rol în Carolina de Sud, SUA. În Marea Britanie au mai fost astfel de incidente. În unele, s-a dat câștig de cauză în favoarea angajatorului, în altele, angajatului. Oricum, legislația din cele două țări este destul de diferită.

În favoarea angajatorului se susțin următoarele:
1) majoritatea companiilor ar trebui să încheie cu angajații un contract de confidențialitate, inclusiv pe planul datelor culese de la client. Ca atare, ele nu ar putea fi înstrăinate, fiind in posesia firmei;
2) angajatul a folosit resursele companiei pentru a atrage clienții prin intermediul contului de Twitter. Aceasta era o sarcină de serviciu.

În favoarea angajatului ar fi următoarele argumente:
1) conturile de pe Facebook și Twitter ar aparține angajaților, nu angajatorilor;
2) clienții înregistrați prin cei 17.000 de “followers” nu sunt în proprietatea cuiva. Nici a angajatului, nici a angajatorului.

Consider că acesta este doar sfârșitul începutului. Așa cum am menționat într-o postare anterioară, zona Social Media este într-o mare nebuloasă. Îndeosebi pe plan conceptual și juridic. Organizațiile, prin managerii lor conservatori, au tratat fenomenul Web 2.0, Social, ca și cum n-ar exista. Angajații lor, în schimb, în calitate de persoane fizice, au intrat în cât mai multe rețele de socializare. Aceasta este și sursa conflictului de mai sus.
Poate că a sosit ziua în care politicile organizațiilor pentru Social Media să-și intre deplin în drepturi. Dar, până atunci, totuși, cine credeți că sunt posesorii conturilor deschise pe Twitter, Facebook, LinkedIn ș.a.?

De la dotcom la socialnomics

Thursday, December 29th, 2011
Share

Performanțele Internetului, din ultimii 15 ani, se regăsesc în cele trei generații de Web-uri: Web 1.0, static; Web 2.0, social; Web 3.0, mobil. Fiecare generație are în spate o mulțime de concepte.

Cum Web 2.0 este încă dominant, mulți termeni îi aparțin. Dar ei produc și cele mai multe motive de confuzie. Din start, s-a vorbit despre o Revoluție Social Media. Componentele de socializare, colaborare, fiind dominante. Este cazul web-urile sociale, de genul Facebook, MySpace, YouTube, Flickr ș.a. Dar și de servicii de comunicare și interconectare oferite de Twitter, Ning, Plaxo, Foursquare, RSS feeds, bloguri / microbloguri, LinkedIn etc.

După căderea dotcom-urilor, din anii 2000, specifice generației Web 1.0, prin tehnologiile sociale, s-a trecut la Web 2.0, printr-o interconectivitate inimaginabilă a persoanelor și organizațiilor. Astfel au început să apară eComunitățile. Cel mai mare interes l-au dovedit internauții individuali, îndeosebi cei din generația Y, 17 – 33 ani, mulți dintre ei fiind și angajații unor organizații. Acestea din urmă, prin managerii lor mai în vârstă, au intrat în “necunoscutele” și “nesecurizatele” rețele sociale numai într-o mică măsură. Așa au apărut conflicte între angajați și angajatori, implicit între generații.

Putem vorbi însă și despre conflicte între termeni. Prin proliferarea conceptelor de Social Technologies, Social Media, Social Network și Social Relevance, s-a creat o confuzie între sensurile tradiționale ale acestora și cele atribuite prin Web 2.0. În plus, în mediul de lucru Web 3.0, au pătruns termeni precum Mobile Technologies, Mobile Media, Mobile Network și Mobile Relevance, cu referire cam la aceleași efecte, dar cu instrumente de lucru diferite. Pentru evitarea oricăror confuzii, credem că trimiterile la Web 2.0 ar putea fi făcute prin forme de genul Online Social Technologies, Online Social Media, Online Social Network și Online Social Relevance. Pentru Web 3.0, s-ar introduce cuvântul Mobile, astfel: Online Mobile Social Technologies, Online Mobile Social Media, Online Mobile Social Network și Online Mobile Social Relevance. Doar cu astfel de expresii, rezultatele căutărilor pe Internet sunt relevante, iar sensurile conceptelor utilizate ar fi clar definite.

Mai mult, cuvântul Media, sub accepțiune “tradițională”, se referea la ziare, reviste, TV și radio. În forma nouă, prin Web 2.0, Social Media înseamnă document (scribd.com), presentations (slideshare.com), photos (flickr.com) și videos (youtube.com). De aici, o altă sursă de confuzie.

Dacă sunteți utilizatori pasionați de astfel de tehnologii ale Internetului, vă invităm să dați atenție și unor domenii relativ noi, cu terminologie specifică, așa cum sunt Socialnomics, Infonomics, Blogonomics, Wikinomics, Macrowikinomics, Knowonomics, Cuponomics și multe altele.

Ajungem astfel la vorbele lui Galilei: Eppur si muove!

Iaşul, la televizor

Friday, August 26th, 2011
Share

Într-o deplasare recentă, o bătrânică din sudul ţării m-a întrebat pe unde mai trăiesc. I-am răspuns sec. La Iaşi. „Vai, mamă, cum de poţi rezista acolo? Că ăla e locu’ unde s-au abătut toate relele de pe lume. Tinerii mănâncă mătrăgună şi alte buruieni otrăvitoare. Femeile beau cot la cot cu bărbaţii. Bărbaţii se aruncă de pe stâlpi, de pe clădiri pentru a-şi lua viaţa. Şi Crucea Sfintei Mitropolii au pângărit-o! Sunt prea multe guri, maică! Nu mai au cu ce trăi.

Fraţii se sfâşie între ei. Nu mai au un pic de respect pentru cei ce i-au făcut. Nici în Dumnezeu nu mai cred.

Vai, maică, acolo e iadul de pe pământ! Du-te, maică, du-te în lumea largă, şi scapă de necazuri.”

Iaşul este perceput astfel fiindcă unii aşa îl promovează în presă.

Oare noi, toţi cei care trăim aici, trebuie să plecăm în lumea largă? Mai curând, ar trebui să înceteze prezentarea abuzivă a unor astfel de evenimente izolate. Iaşul a fost şi trebuie să rămână un oraş paşnic, liniştit, cu oameni echilibraţi, apreciaţi pentru ospitalitatea lor. Oraşul trebuie să atragă oaspeţi, nu să-i sperie.

Finanţarea TVR, vitală pentru sănătatea media

Monday, February 21st, 2011
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 21 februarie 2011

Neatenţia şi indiferenţa unora dintre colegii parlamentari ar putea avea efecte grave asupra diversităţii media din România. După cum ştiţi, marţi, 15 februarie, în Camera Deputaţilor, a fost adoptată tacit propunerea legislativă de eliminare a taxei TV. Prin această măsură, Societatea Română de Televiziune pierde o mare parte din finanţare, instituţia putând avea serioase probleme de funcţionare. Mai ales că legea nu-i permite să atragă publicitate în aceleaşi condiţii ca un post comercial. Şi nici nu încasează bani de la operatorii de cablu.

Evident, progresul înregistrat pe planul managementului şi al calităţii programelor în TVR este vizibil. În schimb, schema de personal mai poate fi ajustată, iar unele cheltuieli raţionalizate. Totuşi, televiziunea publică are un rol special în peisajul media din ţara noastră. În vreme ce tot mai multe posturi şi-au tabloidizat grila de programe, TVR propune cu predilecţie producţii culturale şi educative. Mai mult, în ciuda contestărilor venite de la partide, chiar şi emisiunile politice sunt mai echilibrate decât cele ale unor televiziuni private.

Tocmai de aceea, funcţionarea TVR trebuie să fie deasupra jocurilor populiste. Altfel, ar fi afectată sănătatea întregului jurnalism românesc. Marile trusturi media ar căpăta o influenţă şi mai mare, tinzând spre monopol în formarea opiniilor. Mai ales că politica editorială a unora dintre ele este dictată de patroni cu interese politico-financiare discutabile.

În acest context, sper ca Parlamentul să îndrepte situaţia creată, iar TVR să poată funcţiona mai departe. Cu atât mai mult cu cât Parlamentul European şi Comisia Europeană pregătesc măsuri şi recomandări pentru apărarea echilibrului de opinie în jurnalism. Iar dacă asigurarea pluralismului şi evitarea concentrării media sunt importante la nivel european, consider că ar trebui să ne preocupe şi pe noi astfel de abordări. Educaţia şi informarea corectă prin media sunt o realitate a modernităţii şi nu pot fi făcute numai de corporaţii înregimentate politic. Ziariştii independenţi sunt mult prea puţini. Iar acesta este motivul pentru care se impune protejarea TVR şi, mai mult, determinarea ei să devină un etalon al credibilităţii jurnalistice.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Ecranul TV, pe post de Bau Bau

Friday, January 21st, 2011
Share

Acum ceva vreme, erau cutremurele şi viruşii. Puteau fi văzuţi diverşi crainici şi moderatori care aproape garantau că dezastrul e iminent. Că ne paşte în fiecare clipă un rău colosal. Îngrijorarea normală a omului de rând era astfel amplificată şi propagată la nivel de masă. Acum a venit rândul molimelor sociale. Chinuiţi de vremurile astea grele, românii încep să creadă numai în veştile proaste. Pe care aceiaşi crainici le-au scos iar la modă.

Aşa a ajuns să se răspândească mitul pensionării imediate la 65 de ani. Apoi cel al pierderilor uriaşe de venituri odată cu noua lege unică de salarizare. La fel, zvonul că preţul pâinii va creşte astronomic. Evident că şi autorităţile au o vină aici. Slaba comunicare privind aceste chestiuni menţine confuzia oamenilor. Şi totuşi, ce se întâmplă cu acei redactori care dau drumul la astfel de poveşti? E pură stupiditate? Asta n-ar fi încă atât de grav. Ne putem totuşi întreba dacă nu cumva e mai mult. Adică o politică editorială deliberată de a face rating pe seama angoasei colective. Un fel de generalizare a ştirilor de la ora 5. Astfel încât, dacă toată ţara pare plină de crime şi inevitabile nenorociri, atunci românii să stea lipiţi de televizor. Iar odată cu asta să vină şi profitul trustului media.

Există din fericire televiziuni şi ziare cu standarde profesionale înalte. Ele nu intră în discuţie. Dar celelalte… Bunul simţ şi responsabilitatea nu vor putea fi reglementate niciodată complet prin CNA. În jurnalism, ca în orice domeniu ce ţine de viaţa publică, trebuie să funcţioneze mereu arbitrul propriei conştiinţe. Sau a devenit prea deplasat să vorbeşti despre conştiinţă în aceste timpuri?

Cui îi e frică de justiție?

Tuesday, December 21st, 2010
Share

În mod firesc, multă lume in România crede astăzi că principala noastră problemă este una economică. Se consideră că totul se va rezolva odată ce vom face niște ajustări legate de deficit, arierate ori inflație. Că nu e nevoie decât de niște mișcări corecte ale Finanțelor și BNR pentru a urni lucrurile din loc. Evident că toate acestea sunt vitale. La fel de vital este însă să nu se piardă din vedere și pilonii noneconomici ai dezvoltării. Bineînțeles, vorbesc aici despre educație, sănătate și justiție. Cum școala românească și sănătatea vor fi reformate cât de curând, putem spera că se va asigura mult mai bine suportul intelectual și formator necesar creșterii sociale. Pentru ca evoluția să fie însă solidă, mai este nevoie de un sistem judiciar sănătos.

Nu au trecut mulți ani de când justiția din România era privită cu foarte multă neîncredere. Procurorii nu-i deranjau pe politicieni, iar UE se lamenta prin monitorizări și rapoarte lipsite de finalitate. Din fericire, cu o altă voință politică și prin eforturile unor oameni corecți din sistem, lucrurile au început să se miște cu adevărat. Chiar dacă rezistența la schimbare e încă imensă, au apărut marile anchete de corupție. Miniștri, primari, parlamentari și înalți funcționari ai statului sunt puși să răspundă pentru faptele lor. Entuziasmul unora față de acest proces reformator a scăzut însă drastic atunci când nu au mai fost urmărite penal doar personaje din opoziție, ci și din rândurile guvernanților. Prin urmare, marea întrebare care se pune acum este următoarea: sistemul politic va lăsa justiția să continue acest curs pozitiv?

Este limpede că, în paralel cu luptele dintre partide (este cunoscută “simpatia” PSD față de independența procurorilor), a apărut și o altă confruntare de forțe. Chiar în interiorul partidelor, între cei care vor ca lucrurile să intre într-un normal european și cei care resimt legea ca pe o amenințare. De aceea, cred că este un moment crucial. Dacă oamenii integri din aceste partide, media și societatea civilă vor face presiuni asupra sistemului politic, acesta va accepta mersul justiției. Dacă nu de voie, măcar de nevoie. Dacă nu cu entuziasm, măcar de frica electoratului. Acel electorat care nu-i va uita, sper, pe cei care își ascund duplicitatea și complicitățile după tot felul de imunități.

Derutanta media

Saturday, May 22nd, 2010
Share

În rândurile de mai jos, voi reda o parte a discursului unei personalităţi de la o festivitate de absolvire a studenţilor unei universităţi, la modă în această perioadă a anului.

“Între timp aţi ajuns la vârsta maturităţii într-un cadru media, care, 24/7, ne bombardează cu tot felul de informaţii şi ne prezintă tot felul de stări conflictuale, dintre care unele denaturează adevărul. Cu iPods, iPads, Xboxes şi PlayStations informaţia devine mai degrabă un mijloc de confuzie, de diversiune, o formă de divertisment, decât un instrument care să-ţi dea mai multă putere.

Cu atât de multe voci de pe bloguri, din televiziuni, din radio, care vor să capteze atenţia, este uneori dificil să discerni, să ştii ce să crezi, să-ţi dai seama cine spune adevărul şi cine nu. Să recunoaştem, chiar şi cele mai nebuneşti afirmaţii pot să facă prozeliţi într-un timp foarte scurt. Chiar şi mie mi s-a întâmplat acest lucru.”

Intuiţi cui îi aparţine fragmentul de discurs?