Dumitru Oprea

Nu mă aşteptam ca PDL să aducă o guvernare imaculată. Nu sunt naiv. Dar aveam dreptul să cred că poate administra această ţară altfel decât pesediştii lui Năstase. Economic, dar mai ales moral. Că poate conduce România mai eficient şi mai raţional decât liberalii domnului Tăriceanu. Din nefericire, până acum, unele rezultate nu par a fi prea încurajatoare.

Există merite incontestabile ale actualei guvernări. Înhămarea la o reformă dificilă a statului în vremuri tulburi sau curajul de a-şi sacrifica popularitatea pentru a scoate ţara la liman sunt unele dintre ele. Şi totuşi, acest partid dă semne de oboseală. Şi nu e vorba neapărat despre eficienţa actului de guvernare, de claritatea şi justeţea unor măsuri economice. E vorba despre serioase probleme morale, de situaţii în care nu credeam că se poate ajunge.

Fundamentul acestui partid a fost mereu unul de natură etică. Cel puţin în teorie. Pe steagurile portocalii scria cândva “Dreptate şi Adevăr”. Tocmai în baza acestor principii am cerut votul oamenilor. Democrat-liberalii garantau că vor fi mai buni şi mai curaţi decât ceilalţi. Iar oamenii ne-au dat încrederea lor. Partidul este însă mai curat? Constat cu amărăciune că are destul de multe pete.

Dincolo de atacurile interesate ale unor televiziuni, PDL trebuie să admită existenţa propriilor corupţi. Interesele mogulilor nu pot fi invocate la infinit. Există şi o realitate sumbră care trebuie privită în faţă. Ani la rândul, acest partid s-a luptat pentru reformarea justiţiei. Iar când procurorii au început să se mişte şi să trimită demnitari în judecată, tocmai PDL îi apără pe ai săi. Îi protejează şi chiar îi compătimeşte. Aşa cum făceau zid pesediştii în jurul penalilor lor. Baronii roşii au fost înlocuiţi cu baronii portocalii. Mai mult criteriile profesionalismului şi competenţei sunt grav afectate. Acest lucru nu poate fi trecut cu vederea.

Reforma statului a început. Guvernarea s-a angrenat într-un proiect imens şi necesar. Dar poate exista o reformă structurală de succes fără o schimbare morală? Un şef local al partidului iese din arest şi îi face pe români “neam de infractori”. În vreme ce este reîntronat cu fast de filiala lui. Iar liderii PDL nu au avut nici o poziţie. Ce să mai creadă lumea? Cei care vorbesc despre corectitudine şi onestitate sunt atacaţi şi marginalizaţi. Doar fiindcă spun lucrurilor pe nume, cer standarde europene în politică şi îşi exprimă public poziţia.

Dacă PDL va reuşi să depăşească această criză morală e un lucru pe care nu-l poate şti nimeni. Un lucru este însă cert – dacă românii au acceptat diminuări substanţiale de salarii, ar trebui să li se ofere în schimb măcar certitudinea onestităţii şi competenţei celor care îi guvernează. Căci, dacă nu pentru oameni, atunci pentru cine mai guvernează PDL?