Posts Tagged ‘PD-L’

Un angajament personal: “Fără pupat piaţa Independenţei”

Tuesday, January 5th, 2010

Multe le dau unora prin cap. Mai ales când li se scufundă barca ori speră să se pună la adăpost de lege. E drept, destule lucruri ce păreau greu de imaginat în politică s-au petrecut până la urmă, forţând până la demolare bunul simţ. Există însă o limită în toate.

Duşul rece al prezidenţialelor pare că a provocat cuiva ideea unei glume sinistre. Căci ce altceva decât glumă sinistră poate fi zvonul că cineva ar vrea să ne fie mare oaspete în PD-L Iaşi? Şi nu numai oaspete, ci poate chiar jupân, căci jupân s-a proclamat deja el singur peste un oraş întreg. Îmi şi imaginez cum ar trebui să mă duc în colegii, la oameni, să le explic că acela care administrează incompetent şi dubios oraşul ar fi de mâine bun şi cinstit doar pentru că ar sări în barca noastră.

Încă odată, indiferent de interesele nenorocite ale unora, există o limită. Iar peste această limită, cel puţin atâta timp cât Oprea va face politică, nu vom trece niciodată. Fiecare să răspundă aşa cum ştie şi poate în faţa alegătorilor şi a legii. PD-L nu e paravan pentru dosare şi adăpost pentru “maidanezi” politici. Iar dacă unora chiar nu le pasă nici de asta, le zic doar atât: “Gândiţi-vă măcar la ce ar spune oamenii”.

Tags: ,
Posted in PD-L, comportament, iasi, politic, primaria | 7 Comments »

Îndreptarea dreptei: reforma începe cu noi

Monday, December 28th, 2009

Dincolo de orice calcule politice actuale, pe plan intern, fiecare dintre cele trei partide mari trebuie să se reformeze. Cu cât o fac mai repede, cu atât le va fi mai bine pentru așezarea lor în vederea campaniei din 2012. La PSD și PNL, lucrurile sunt mult mai presante și mai drastice. În câteva luni se vor produce schimbări radicale, chiar în primul eșalon al acestora. În timp ce PSD este învăluit de mai multă incertitudine, dar și de speranțe deșarte, la PNL lucrurile pot fi mult mai simple. Ar fi momentul optim pentru o strategie de consolidare a sa în cadrul dreptei, acceptând intrarea la guvernare alături de formula actuală din jurul PD-L. S-ar crea, după atâtea eșecuri, o dreaptă veritabilă. Chiar și independenții de acum s-ar alătura unora dintre partidele aflate la putere. Pierderea președinției de către Mircea Geoană va avea efecte mult mai îndelungate și va slăbi vizibil puterea partidului. Speranța de a fi în opoziție alături de PNL poate să dispară în doar câteva luni. Opoziția în tandem ar fi varianta sinucigașă a ambelor partide. Mulți liberali deja au realizat acest lucru. Cu siguranță că doar puțini dintre ei au puterea de a recunoaștea șansa oferită de Traian Băsescu. Că doar PNL este un partid de orgolioși. Uneori, prea orgolioși. Vor fi însă foarte mulți cei ce vor valorifica această șansă.

PD-L, la rândul lui, are o mulțime de probleme de rezolvat, dincolo de bucuria dureroasă de a fi la guvernare. Cândva am spus că este partidul care, precum Kronos, își devorează propriile odrasle. Judecata este simplă, dar foarte periculoasă. Un om din partid are electoratul lui, pe care nu-l pierde prea ușor. Partidul se bazează și contează pe oamenii săi fideli. Îi consideră aproape a fi confiscați, alături de averea lor electorală. Pentru a-și mări electoratul curent, partidul trebuie să apeleze la noi întăriri, la noi forțe de atracție a votanților. Și câteva voturi în plus aduse de aceste noi forțe sunt considerate ca fiind mult mai importante decât zecile de mii aduse de cei fideli partidului. Așadar, se pune preț doar pe cei ce nu sunt în partid, dar aduc câteva voturi în plus față de ceea ce partidul are de la fidelii abonați ai lui, de la „sechestrații” săi politici. O altă problemă este cea a bătrânilor pediști și a intrușilor pelediști, chiar dacă mulți dintre cei din ultima categorie nu au făcut nici un fel de politică după 1990. Valoarea lor și sacrificiile făcute nu au nici o relevanță. Sunt niște simpli intruși. Apoi, există problema confiscării structurilor politice și administrative de către un mic nucleu, transformat în grup statuar al partidului, în pofida neperformanței electorale a zonelor din care provin unii dintre ei. Prin asta se încurajează neperformanța și întărirea spiritului de gașcă. Deviza lor este: “cine este cu noi, spunem noi; toți ceilalți să nu miște în front”. Toate acestea se șușotesc discret, în gând, pe la colțurile meselor rotunde din partid și se strigă cu voce tare, în pustiu. O ultimă categorie de probleme este cea a performerilor din partid, fie la probele individuale, fie pe județe, municipii, orașe și comune. Pentru ei, apelăm la judecătorul-jucător de-a v-ați vatelea cu nebunia concurențială a românilor, Marin Sorescu, prin două fragmente din poezia Concurs:

Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălţime.
…
Cel mai sprinten,
Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţi
Şi stăpâneşte cel mai bine
Legile avântului
Ia şi cele mai multe pocnituri în cap.

Orice asemănare cu politica nu este deloc întâmplătoare.

În fine, faptul că multe dintre cele de mai sus constituie reale probleme pentru PD-L este relevat de strategii partidului, care încearcă să găsească soluțiile cele mai bune. Dintre ele, cea mai mediatizată este crearea a trei componente distincte în interiorul actualului partid, fie și în varianta când s-ar numi altfel, de exemplu Partidul Popular. Ele ar regrupa militanții politici după rădăcinile lor politice din viața de dinainte de PD-L, astfel: democrați, creștin-democrați și liberali sau liberali-democrați. Este loc, așadar, pentru întregul eșichier politic de centru-stângă, centru-dreapta și dreapta sau, mai bine zis, mai multe partide într-unul singur. Nu ideea unui astfel de partid este discutabilă, ci fragmentarea premeditată, cunoscută sub numele divide et impera. Wikipedia îmi sare în ajutor:

În politică și sociologie, dezbină și stăpâneşte este o combinaţie de tactici (politice, militare sau economice) de câştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii în entitaţi mai mici care luate separat au putere mai mică decât cel care îşi impune voinţa. Este deseori întâlnită ca o strategie în care grupuri de putere mică sunt împiedicate să se unească şi să devină mai puternice.
Folosită efectiv, această strategie permite celor cu putere reală puţină să-şi impună voinţa asupra celor care colectiv au putere mare (sau ar avea dacă ar reuşi să se unească).

Întrebările noastre pot fi:
Cine vrea să dezbine pentru a stăpâni?
Cine vrea să câștige puterea?
Cine vrea să își impună voința?
Cine vrea ca o serie de grupuri cu putere mai mică să nu se unească pentru a fi mai puternice?
Cine are putere reală puțină și vrea să-și impună voința asupra celor mulți uniți?

Revenim în Iași. După un municipiu portocaliu de cinci campanii electorale încoace, urmează județul. Cel puțin acum, prin votul electoratului, formula portocaliu-galben poate fi la modă pentru ani mulți. Ea este și formula normalității politice. Cu o singură condiție, ca politicienii, pe ultima sută de voturi, să priceapă lecția dată de electoratul lor. Și încă un detaliu. În ultimele campanii, cel puțin în orașe și municipii, s-a demonstrat că oamenii simpli votează, înainte de toate, oameni ca ei, neexperimentați politic și cu caracter, și nu politicieni “de profesie”, indiferent de câte avantaje materiale le promit aceștia. Liberalii ieșeni știu de ce. Rămâne să se mai convingă și alții.

Ca ieșean, tare mult mi-aș dori ca procesul de reformare a dreptei să se împlinească mai întâi în structurile noastre locale (județ, municipiu, oraș, comună), înaintea unei inițiative venite de la centru. Germenii unirilor istorice sunt cei mai puternici în această zonă. Rog politicienii neexperimentați și pe cei profesioniști din PD-L,PNL, UDMR, PNȚCD și alții ce seamănă cu ei să facă dovada că îndreptarea dreptei poate să se declanșeze de la Iași.

Tags: , ,
Posted in PD-L, Parlament, comportament, guvern, iasi, moldova, politic, vot | 2 Comments »

Îndreptarea dreptei: vremea învățăturilor de minte

Sunday, December 27th, 2009

Liberalii, prin comportamentul lor de atunci, de la alegerile locale din 2008, anunțau un altul, de peste un an și jumătate, la alegerile prezidențiale din noiembrie-decembrie 2009, unde, ca niște roboți, au reluat povestea cu răul mai mare și mai mic. Și la localele din 2008, și la prezidențialele din 2009, au avut la dispoziție un întreg arsenal mediatic și o majoritate covârșitoare în secțiile de votare. În 2008, le-a mers. În 2009, în schimb, în pofida înmulțirii beligeranților anti-Băsescu, n-a mai fost să fie. Au nesocotit povestea cu ulciorul. Pentru președinte, singurul reper a fost Poporul. La el s-au făcut cele mai multe trimiteri, iar opozanții le nesocoteau. Se gândeau doar la împătimiții politici, sfidând o mare parte a electoratului aparent neutru. De fapt, prin popor, Traian Băsescu a repurtat cea mai frumoasă victorie în lupta cu manipulatorii opiniei publice. Și n-au fost puțini. Da, poporul, în ultima săptămână a turului doi, s-a apropiat de Băsescu, împins, culmea, de întreaga coaliție anti-Băsescu.

Și la alegerile din 2009, electoratul municipiului Iași s-a dovedit a fi de dreapta, dominantă fiind culoarea portocalie. Prin votul său, municipiul Iași s-a înscris pe lista celor cu contribuții definitorii la alegerea președintelui Traian Băsescu. Lui i s-a adăugat județul, cu un număr substanțial de voturi. Închipuiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, și de data aceasta, răul cu care s-ar fi asociat liberalii era altul decât cel pentru care, în mod total neinspirat, s-au orientat ei. Din nou dreapta a pierdut în județul Iași, prin pasul la stânga al liberalilor. La fel s-a intamplat la nivel național. Norocul a venit din alte zone ale țării și din diaspora. Putem să facem și un compromis, și anume să nu ne referim la primul tur, ci doar la al doilea. Dacă ar fi fost o strategie politică a liberalilor și nu o pornire total necontrolată anti-Băsescu, câștigul dreptei era evident. PNL ar fi putut negocia destul de multe portofolii în noul guvern, asigurându-și liniștea pentru cel puțin șapte ani. Odată cu câștigul lor se consolida și dreapta românească. Dar, iar n-a fost să fie.

Și totuși, deși PD-L a câștigat, bucuria trebuie să fie moderată. Succesele repurtate în ultima perioadă pot fi periculoase, de moment. Partidul trece prin starea laptelui pus la fiert. Se umflă artificial. Trebuie știut cât rămâne după o astfel de fază. Puterea reală, proprie, a partidului este insuficientă pentru așezarea lucrurilor atât pe plan național, cât și local. Pentru guvernare s-au efectuat alianțe rapide, cam fortațe, dar altceva nu era de ales. Pentru a câta oară, refuzul liberal a constituit o nouă șansă pierdută pentru consolidarea dreptei și pentru intrarea țării într-o stare mai mult decât normală. Ușoarele tensiuni din PD-L sunt aproape firești. Unii s-au grăbit să spună că în guvernul acestui partid câștigă mai mult cei ce au fost împotriva lui, cei ce au pierdut continuu sau cei ce vin din afara lui. Oricum, prețul guvernării este cu totul altul acum, când doar câteva voturi sunt decisive și când crizele globale au forme de manifestare tot mai vizibile și mai greu controlabile. În astfel de condiții, guvernul minoritar, numai PD-L, avea soarta președinției lui Geoană.

(va urma)

Tags: , ,
Posted in PD-L, Parlament, comportament, criza, guvern, parteneriat global, politic | 3 Comments »

Îndreptarea dreptei: lucruri care nu se uită

Saturday, December 26th, 2009

După fiecare dintre cele cinci campanii electorale, derulate pe parcursul a doar doi ani, municipiul Iași este portocaliu. Iașul este același, dar oamenii propuși au fost alții, “neexperimentați” în politică. Poate așa vor întelege mulți dintre veteranii unor partide de după 1990 de ce un partid nou creat, Partidul Liberal Democrat, doar după opt luni de la înființare, a avut, în municipiul Iași, un scor egal cu cel mai puternic partid postdecembrist din România, PSD. Fiecare a înregistrat, la europarlamentarele din 2007, câte 20 de puncte procentuale. În acel moment eram președintele PLD Iași. Tot așa, un neexperimentat, intrat în politica postdecembristă, în 2001, a salvat profesioniștii PNL. Fac și mențiunea că, la plecarea mea din funcția de președinte ales al PNL Iași, în prima parte a anului 2004, acesta înregistrase cel mai performant scor pe Moldova, 36,5%. Pe atunci, PD avea 9,5%. Așa au fost judecate contribuțiile lor la constituirea Alianței DA.

Din 2008, după fuziunea PD cu PLD, rezultând PD-L, am fost numit președintele Organizației Municipale PD-L Iași. În primăvara acelui an am înregistrat un prim, și sper să fie și ultimul, eșec pe plan politic, în intenția mea de a deveni primar al Iașului. Nu ieșenii au fost de vină. Ei au votat masiv pentru schimbarea la față a orașului. Greșeala a fost, în cea mai mare măsură, a mea. Am crezut că este suficient să bat străzi, străduțe, stradele, alei, șosele și alte căi de acces la casele oamenilor, însoțit de un prieten adevărat, Gabi Grigore, și ajutat de o echipă de foști pelediști, dominanți fiind tinerii, coordonați de Cătălin Toma. Ni s-au alăturat Irina Schrotter și tinerii ei. Rămâne cea mai frumoasă amintire susținerea mea de către o parte din media locală, căreia îi rămân recunoscător pentru devotamentul de care a dat dovadă. N-a fost de ajuns. Am crezut că aspectele tehnice le va rezolva partidul. N-am dat importanță zicerii egiptene, care spune: “Doamne,arată-mi dușmanul care mi-e prieten, că pe celălalt îl știu eu”.

Eșecul de la Primărie a fost ușor atenuat de bucuria obținerii a 12 locuri de consilieri locali în municipiul Iași, cu 7 mai mulți decât în mandatul anterior. Partidul cel mare de până atunci, PSD, în mod paradoxal, a câștigat Primăria, dar a pierdut Consiliul, având doar 11 consilieri, iar PNL, în cădere liberă, a avut doar 4. Orașul, sub acest aspect, a devenit portocaliu. La nivel de județ, succesul a fost la fel de bun, numărul voturilor din municipiu pentru Consiliul Județean contribuind la obținerea a 13 consilieri județeni, la egalitate cu PSD. La alegerile generale din 2008, la nivel de municipiu, din cele 7 posturi de parlamentari au fost câștigate 6 și adjudecate 5 de către PD-L. În prezent, deținem 6 posturi de parlamentari în municipiul Iași, portocaliul reprezentând 85% din harta parlamentară a Iașului. O mențiune: prin prisma veteranilor profesioniști în politică, toți cei 6 fac parte din aceeași categorie, a “neexperimentaților politici”, fiind la prima lor experiență în Parlamentul României. Așa a vrut poporul.

Revenind la dreapta noastră, chiar și în județ parlamentarii PD-L și PNL reprezintă aproape 60%. Așa vede electoratul județul. Nicidecum nu e roșu, dar așa vor unii politicieni să fie văzut. Și din nou pierde dreapta.

La alegerile locale din mai 2008, electoratul din municipiul Iași a dat cel mai evident semnal de simpatie față de dreapta eșichierului politic. Candidații PD-L și PNL au obținut 48% din voturile turului întâi, față de 44,57%, PSD. Politicienii liberali n-au fost în stare să decodifice mesajul dat de electorat. Ei vorbeau despre un rău mai mare (după percepția lor, candidatul PD-L) și despre altul mai mic (candidatul PSD). De fapt, totul se raporta la interesele meschine ale unor efemeride, autointitulate politicieni de profesie. Și astfel, PNL a susținut candidatul PSD. Un partid istoric de dreapta a votat cu stânga. Împreună au câștigat, dar nu și Iașul.

(va urma)

Tags: , , ,
Posted in PD-L, Parlament, iasi, politic, primaria, tineret, vot | 7 Comments »

Liberalii au nervi. Aşteptăm să le treacă

Wednesday, November 11th, 2009

Personal, am considerat mereu că PNL este aliatul cel mai firesc al PD-L într-o guvernare de dreapta. Sunt două partide care au făcut enorm pentru dezvoltarea României după o lungă perioadă de încremenire pesedistă. Ceva s-a întâmplat însă pe drum. Au apărut tentanţiile, iar unii dintre partenerii noştri au cedat în fața lor. Pentru aceştia, servirea sponsorilor electorali a devenit mai importantă decât reformarea unei ţări şi căile noastre s-au despărţit. Deşi s-au spus lucruri grele între noi, cred, în continuare, că mai nimerită ar fi tot coabitarea cu liberalii. Sunt convins că şi mulţi dintre ei gândesc la fel, că o colaborare cu PSD poate fi cel mult conjuncturală. Recentele declaraţii ale unor lideri PNL arată însă că, cel puţin acum, raţiunea le este umbrită de chinuitoare duşmănii personale.

Mai întâi, am fost izbit de obrăznicia pretenţiilor lui Ludovic Orban. Am fost în campanie să conving oamenii că Băsescu e un candidat bun. N-am văzut alcoolici şi prostituate. Am întâlnit ceva minoritari pe sprijinul cărora aş fi bucuros să contăm. În rest, cei care ne-au arătat simpatie pe stradă, mulţi la număr, la fel şi cei care ne-au refuzat politicos, mult mai puţini, erau cetăţeni cât se poate de normali. Cu problemele şi preferinţele lor politice. De un lucru ar putea fi sigur însă domnul Orban: nu mulţi oameni au auzit de el. Aşa că, dacă de atâta este în stare, poate să înjure cât vrea pe alegătorii lui Băsescu. Doar că ar fi normal să ştie şi ei cine este individul acela obscur care îi insultă.

Apoi, am auzit părerea lui Crin Antonescu. Ar prefera pe oricine, chiar pe Vadim sau Becali, în locul lui Băsescu. Eu mai sper ca enormitatea asta să fie o simplă scăpare stupidă şi nu convingerea intimă a domnului Antonescu. Democraţia românească a mai avut accidente grave, cu Vadim în turul 2 al prezidenţialelor. Mi s-ar părea macabru să-l văd într-o asemenea situaţie nefastă pe liderul liberalilor, umblând prin ţară cu “tribunul” de mână, pentru a-l da jos pe Băsescu. Oricum ar fi, este vorba de o declaraţie care denotă lipsa de anvergură politică a personajului în cauză. În plus, este şi o eroare de tactică electorală. Domnul Antonescu tot nu reuşeşte să înţeleagă că marea sa problemă, cel puţin deocamdată, este Mircea Geoană, principalul obstacol în faţa finalei pentru Cotroceni. Ar fi, deopotrivă, trist şi hilar, să-l vedem pe şeful PNL ridicând osanale omului lui Iliescu şi Hrebenciuc, încercând să convingă exigentul electorat liberal că aceasta este singura cale spre democraţie. Tocmai de aceea aştept să treacă mai repede alegerile. Poate că lucrurile se vor reaşeza în matca lor firească şi România va avea o dreaptă solidă la guvernare. O guvernare în care, eliberaţi de stridenţe inutile, liberalii vor binevoi să participe corect într-o alianţă.

Tags: , , ,
Posted in PD-L, Parlament, guvern, politic, ratiune | 4 Comments »

Preşedintele de care avem nevoie

Sunday, November 1st, 2009

traianbasescu11În această duminică, m-am aflat printre miile de ieşeni, care au înfruntat frigul, aşteptând întâlnirea cu Preşedintele ţării.

Dincolo de convingerea că Traian Băsescu rămâne omul cu care putem naviga în timp de furtună, sentimentul este că toată lumea s-a lămurit de un lucru: acum se va vota în două mari direcţii. Una a schimbării fundamentale, propusă de Băsescu, sau întoarcerea la Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie şi paravanul lor Geoană.

dopreascena

 

 

 

 

 

 

 
Cred că ieşenii şi-au păstrat simţul orientării şi vor alege să meargă înainte. Tocmai de aceea, unii nu vor scăpa de ce se tem: Moldova va fi portocalie.

basescu_multime1

Tags: ,
Posted in Lansare PD-L, PD-L, iasi, moldova, politic, vot | 20 Comments »

Despre paranoia politică şi crizele de orgoliu

Thursday, October 1st, 2009

Probabil că era de aşteptat să se întâmple. Să nu ne ascundem după deget, coaliţia PDL-PSD s-a făcut prin forţa urnelor şi nu din afinităţi doctrinare. Am guvernat împreună fiindcă nu era altă cale. Nu trebuie uitată aici încăpăţânarea liberalilor de a nu veni alături de noi cu un an în urmă. Cert este că suntem acum în plină criză politică. De unde a pornit totul? Evident, lucrurile n-au fost senine niciodată, dar faimoasa declaraţie a ministrului de Interne a fost de o inconştienţă rară.

Am aflat tocmai de la şeful ordinii în România că PD-L ar fi declanşat un plan monstruos, un furt la nivel naţional, în care se foloseşte de toate autobuzele ţării. Mă întreb ce gândesc diplomaţiile europene când văd o asemenea ştire despre ţara noastră. Probabil ne asociază imediat cu vreo republică africană, abia scăpată de colonialism.

În orice guvern din lumea asta, un asemenea ministru de Interne ar fi dat urgent afară. De către propriul partid. Aşa ar fi normal. La noi însă, se pare că întreg PSD crede altfel. E convins că preşedintele, premierul, miniştrii şi parlamentarii PD-L umblă pe la autobaze tocmind cu sume grele pe oricine poate să ţină un volan în mână. Totul pentru furt, totul pentru victorie! În consecinţă, social-democraţii refuză să-şi schimbe acest ministru ridicol. În schimb, şantajează primul-ministru: ori el, ori coaliţia. Şi ce contează că fac crize de orgoliu când România e în mijlocul unei furtuni economice? Fireşte, şi în acest caz, “de vină” e tot Băsescu …

Tags: , ,
Posted in Uncategorized | 5 Comments »

Mistreţii cu colţii’n arginţi

Saturday, July 25th, 2009

Cu patru rânduri de alegeri numai în doi ani, România dă semne de lehamite. Nu ea, ca ţară, ci simplii ei cetăţeni. Urmează însă prezidenţialele, iar miza este imensă. Mai ales pentru cei care râvnesc la funcţia supremă, aceea în care şi-ar rezolva multe probleme. Cea mai importantă dintre ele - asigurarea liniştii. Pentru ei şi amicii lor. Acest vis se loveşte însă de un obstacol enorm - mobilizarea la vot. Calculele sunt complicate, iar soluţiile lor, evident, perverse.

Pe scurt, lucrurile stau cam aşa: voturile exprimate până acum, în cele patru rânduri de alegeri, poziţionează două partide cu rezultate foarte apropiate, PD-L şi PSD. Mult mai departe de ele se află PNL. Fiecare dintre ele are câte un candidat.

Dacă şi-ar lua fiecare dintre aceştia voturile partidului, ar intra în discuţie doar candidaţii PD-L şi PSD. Situaţia este, însă, puţin diferită.

Candidatul PSD nu poate să-şi convingă întregul electorat, plasându-se sub numărul de voturi ale partidului. Candidatul PNL se situează cam pe voturile partidului, în pofida unor sondaje bine cosmetizate. E şi greu să obţină mai mult. Perspectiva oferită de ei e atât de tulbure…

Concluzia este clară: cel puţin în primul tur, nu vedem a se întâmpla minuni, în varianta în care aceiaşi votanţi de până acum ar vota şi la prezidenţiale. De aici, soluţia magică: lucratul masiv la cei care n-au mers la vot, în semn de nemulţumire faţă de politica principalelor partide, cu excepţia celor de la UDMR. Pentru atingerea unui astfel de obiectiv, mai marii stăpâni ai media lucrează din greu la manipularea opiniei publice. În ce direcţie bat nu e greu de sesizat. De fapt, ei ştiu că nu pot face nimic pentru aneantizarea electoratului fidel partidelor, ci încearcă să scoată din casă pe cei ce n-au făcut-o până acum. Ei trebuie să fie manipulaţi. Lor trebuie să li se sădească puternice sentimente de lehamite faţă de un anumit candidat şi de partidul ce-l susţine, motivându-i să vină pentru a salva România “de la rău” sau “de cel rău”.

Am mai auzit vorbele astea în anii ‘90. “Răii” au fost, pe rând, Regele Mihai, Ion Raţiu, Corneliu Coposu. Intuiţi cine s-ar vrea să urmeze. Pentru asta se foloseşte deja un imens arsenal mediatic, iar turma de mistreţi atacă, întărâtată de răzbunare şi arginţi, într-o singură direcţie. Mă aştept la o imensă revărsare de ură. Dincolo de toate, mă bucură însă un lucru. În doar câteva luni, când urnele se vor fi închis, cred că România va şti mai clar un lucru: către ce vrea să meargă.

Tags: , , ,
Posted in Uncategorized | No Comments »

Evitarea etatismului populist - adevărata provocare a crizei economice

Tuesday, April 21st, 2009

Declaraţie politică scrisă depusă la Senatul României, 21 aprilie 2009

Consecinţele nefaste ale crizei mondiale sunt acum cunoscute în întreaga lume. La fel de cunoscute sunt şi cauzele. Incerte rămân însă soluţiile ei şi scenariile de reconfigurare a sistemelor financiare afectate. Din nefericire, duritatea acestei crize reînvie viziuni şi proiecte nefaste privitoare la organizarea economică. Au reapărut cu insistenţă voci care anunţă agonia capitalismului şi resurecţia concepţiilor de tip marxist în acest domeniu. Există presiuni tot mai mari pentru intervenţia sporită a statului în economie, unele idei ducând chiar spre un etatism în cel mai pur stil socialist.

Consider că alunecarea spre această tentaţie stângistă este mai periculoasă decât criza însăşi. Problemele curente vor fi depăşite în câteva zeci de luni, dar reconfigurarea actuală a sistemelor financiare va marca globul pentru o perioadă lungă de timp. Evident că starea de până acum nu poate continua. Este adevărat că s-au comis erori enorme, că lucrurile au fost scăpate de sub control. În mod firesc, măsurile care se iau în prezent, atât de fiecare stat, cât şi la nivel mondial, vor corecta aceste derapaje. Recenta întrunire a G 20 dă semnale puternice în acest sens. Astfel, va fi reevaluat fenomenul paradisurilor fiscale netransparente, precum şi modelul secretului bancar. Se va preveni apariţia conflictelor de interese în activitatea agenţiilor de rating şi se vor revizui standardele contabile internaţionale. Nu în ultimul rând, pe lângă injectarea sutelor de mii de miliarde de dolari în economia mondială, vor fi înfiinţate colegii internaţionale de supraveghere a sistemului bancar.

Toate acestea sunt măsuri raţionale prin care sistemul  va fi repus pe picioare. Şi totuşi, pericolele nu lipsesc. Ceea ce au stabilit ţările bogate ale lumii înseamnă impunerea a numeroase reguli, o normare dură a activităţilor financiare. Iar asta se întâmplă într-un domeniu în care principiul dereglementării reprezintă temelia dezvoltării economice rapide. De aceea, consider că cea mai mare provocare pentru perioada post-criză este raportarea înţeleaptă la aceste idei aparent antagonice. Spun aparent antagonice, pentru că ele trebuie, în fapt, să coexiste eficient. Mai exact, în ciuda presiunilor intervenţioniste, orice reglementare trebuie să aibă ca scop protejarea securităţii sistemului financiar şi atât. Ea îşi are rostul numai în măsura în care apără strict regulile jocului, egale pentru toţi. Dincolo de această limită, trebuie prezervată şi încurajată cu orice preţ libertatea iniţiativei private. Statul nu are ce căuta în economie decât ca paznic al sistemului şi nu ca jucător major al său. În caz contrar, consecinţele unei eventuale reveniri la modă a etatismului ar fi devastatoare pe termen lung.

Semnele sunt însă pozitive. Deşi considerată ca fiind de stânga, administraţia Obama a rezistat tentaţiei de a adopta protecţionismul comercial, susţinând deschis menţinerea pieţelor libere. La rândul său, guvernul german a temperat moda intervenţionistă a statului, invitând firmele aflate în dificultate să se restructureze imediat. Cred că o astfel de direcţie ar fi benefică şi pentru România. Chiar dacă dificultăţile crizei sunt serioase, trebuie să apărăm cu orice preţ iniţiativa antreprenorială. Este nevoie să evităm ispita etatismului şi populismului, oricât de atrăgătoare ar fi în aceste momente.

Inamicii capitalismului cer distrugerea acestuia pentru că ar încuraja acapararea prin lăcomie. Este exact tipul de discurs care ne-ar putea fi fatal. Prin natura sa, omul va încerca oricând să acumuleze şi să obţină prosperitate prin efort personal. Nici un tip de socialism nu va schimba asta vreodată. De aceea, rolul statului trebuie să fie doar acela de a veghea ca iniţiativa privată şi contractul să fie activităţi care să aducă beneficii tuturor participanţilor la ele, fără să pericliteze siguranţa sistemului. Iar dacă lumea, şi noi împreună cu ea, vom reuşi acest lucru, atunci economia şi societatea însăşi vor avea un viitor solid.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Tags: , , ,
Posted in Obama, PD-L, Parlament, criza, politic | No Comments »

Dumitru Oprea, din nou în Parlamentul European

Wednesday, March 11th, 2009

Comunicat de presă

Senatorul PD-L Dumitru Oprea va participa, în calitate de membru al Comisiei pentru Afaceri Europene din Parlamentul României, împreună cu liderul Grupului PD-L Constantin-Traian Igaş, la al 10-lea Summit al Preşedinţilor Grupurilor Parlamentare PPE-DE din Parlamentele Naţionale ale statelor membre UE.

Evenimentul va avea loc la Bruxelles, pe 16 martie 2009, având ca teme de dezbatere:
• schimbările climaterice - un răspuns european;
• criza economică europeană: inovare, tehnologie, cercetare, comerţ mondial: acord pentru o soluţie;
• pregătirea campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare din 2009;

La Summit vor lua parte Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Poettering, Preşedintele grupului politic PPE-DE din Parlamentul European, Joseph Daul, Vicepreşedintele Comisiei pentru Afaceri Economice şi Monetare din PE şi alţi reprezentanţi ai Parlamentului European.

Senatorul Dumitru Oprea a declarat: “Este o onoare pentru mine să reprezint grupul politic PD-L la acest Summit, având în vedere atât subiectele ce vor fi abordate, de mare importanţă pentru România şi UE, dar şi pentru faptul că voi avea posibilitatea să reîntâlnesc personalităţile Parlamentului European. Sperăm ca, în urma acestor discuţii, o parte dintre neclarităţile şi incertitudinile privind criza economică, precum şi politicile pe care ar trebui să le adoptăm în această privinţă, să îşi găsească răspunsurile.”

Tags: ,
Posted in Europa, PD-L, Parlament, criza, politic | No Comments »