Posts Tagged ‘politica’

PoliticieniiCenzurii.ro

Wednesday, August 11th, 2010

Iată că această discuţie a ajuns şi în România: să fie cenzurat sau nu Internetul? Desigur, în bloguri şi comentarii se pot citi multe lucruri neplăcute, iar o doamnă senator de la PSD deja s-a gândit la cenzură. Propune supravegheri şi sancţiuni, crearea unor noi instituţii de control. Ciudat lucru însă, pe lângă argumentele de civilizaţie în spaţiul public, parlamentarul respectiv mai invocă şi chestiuni politice. Se plânge că DNA ar culege informaţii false de pe Internet şi unii politicieni ajung astfel la DNA.

Abordarea mi se pare nefericită. Să cenzurezi netul pentru aşa ceva duce deja într-o zonă autoritaristă. Apoi, web-ul are milioane de utilizatori. Vă imaginaţi o instituţie-mamut, care să verifice blog cu blog presupuşii “infractori”? S-a gândit cineva la numărul imens de procese rezultat în cazul unor sancţiuni?

Personal, cred în bunul simţ al fiecărui proprietar de site sau blog. Am certitudinea că educaţia şi autocontrolul pot să mai stopeze propagarea limbajului şi conţinutului vulgar. Există programe simple de eliminare a cuvintelor “contondente”. Apoi, comentariile se pot modera foarte uşor. Iar în situaţiile grave, dacă apar ameninţări cu violenţa sau orice altceva de acest fel, se poate face o plângere la poliţie.

Dar, din păcate, aşa se manifestă heirupismul unor colegi prea puţin conectaţi la realitate. Dacă nu pot stăpâni un lucru, îl cenzurează. Norocul este că la noi, asemenea abordări au prea puţină susţinere. Altfel, mâine, poimâine, ne-am putea trezi şi cu o poliţie a moravurilor. Urmată, fireşte, de lapidări.

PSD - “templu” al moralităţii politice

Monday, October 5th, 2009

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 5 octombrie 2009

Mărturisesc că ultimele zile mi-au dezvăluit un adevăr. Bănuiam că despărţirea de PSD va produce doar contre electorale. S-a întâmplat însă ceva mai mult - rănirea unor arbitri ai moralei. Ecranele televiziunilor patriei sunt împânzite de pesedişti suferinzi. Nu-i doare că au pierdut posturi în ministere, prefecturi sau deconcentrate. Lăcrimează doar pentru soarta ţării, de la a cărei administrare ar fi fost mişeleşte înlăturaţi. De aceea, dacă foştii parteneri de guvernare apără cu pieptul gol integritatea eticii în România, ar fi bine să le amintim isprăvile lor recente.

Nu e un secret pentru nimeni că intrarea PSD la guvernare n-a fost dorită de toţi capii acestuia. Din orgolii sau diferite interese, unii au făcut tot posibilul să rupă colaborarea cu PD-L. Aşa că, în vreme ce unii social-democraţi erau miniştri sau prefecţi, alţii criticau din răsputeri guvernul, făcând opoziţie în toată regula. Despre atacurile la adresa preşedintelui Băsescu, nici nu mai are rost să amintim. De fapt, acesta este chiar motivul trecerii lor în opoziţie. Alegerile din noiembrie bat la uşă, iar domnul Geoană ştie că pe trendul actual nu are nici o şansă de izbândă. Toate sondajele îl arată sub scorul partidului. Prin urmare, mizează pe o singură carte. Partidul pierde totul acum, iluzionându-se cu un oarecare câştig la iarnă.

Aşadar, trecerea în opoziţie şi sacrificarea PSD au o explicaţie internă. Şeful PSD ştie foarte bine că, în cazul unui eşec în fuga către Cotroceni, va fi înlăturat imediat din fruntea formaţiunii sale. În plus, trebuia să găsească soluţia de a se distanţa de cele 9 luni de guvernare, crezând că populaţia va fi amnezică şi va uita că partidul lui a participat la actul guvernamental. Drept urmare, a luat în braţe aberanta teză a fraudării alegerilor şi a trecut cu ea în opoziţie, considerată total neinspirată chiar şi de unul dintre foştii miniştri de interne ai PSD. Şansele de câştig nu-i cresc spectaculos, dar măcar va avea, asemenea lui Vadim, o scuză pentru dezastrul de la urne.

Dincolo de orice calcule electorale, avem însă o certitudine liniştitoare - morala politicii româneşti are stâlpi de seamă. Cu sufletul lor “curat”, pesediştii cred doar în binele ţării. De aceea, ei promit deja justiţie, pensii enorme, case şi nemărginite ajutoare pentru milioane de compatrioţi ai noştri. Iar dacă românii nu-i vor crede nici acum, nu-i nimic. Oricând se poate face şi o a patra lansare la preşedinţie pentru domnul Geoană şi o a treia negociere de a sta la putere-opoziţie.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Nichita-Stan-Păţitul de Iaşi

Tuesday, July 21st, 2009

După vanghelismele naţionale, nici că se putea să nu avem parte de nichitisme sau păţitisme locale.

Deşi luni, 20 iulie, temperatura la ora 20 nu era atât de încinsă ca la prânz, încinsul miezului de vară l-a dus pe Nichita-Stan-Păţitul de Iaşi la Realitatea încinsă a atmosferei reformatorilor de şcoală, făcând referiri, tip pesede, la Spiru Haret. Şi cum la politică se pricepe, la fotbal se pricepe, nici şcoala nu-i este străină. Adică ştie ce e taxa pe ploaie, taxa pe canalizare, taxa de înmormântare, taxa pe bugetul judeţului, cum să nu se priceapă şi la taxe universitare? Că doar le ştie pe toate. De aici şi povestea lui Nichita-Stan-Păţitul de Iaşi.

Un singur lucru nu mai vrea să ştie: că la “Universitatea - SRL” mai are de achitat nişte taxe pe 2004 şi 2005. Atenţie! În 2009, cursurile (de schimb) sunt mai ridicate.

Alegeri europarlamentare în stil românesc

Thursday, March 19th, 2009

Am să încep nu cu invocarea drepturilor cetăţenilor europeni, ceea ce, şi noi, românii, suntem, ci cu obligaţia politicienilor aleşi prin vot uninominal de a fi deschişi, în primul rând faţă de cei ce i-au votat. Se va spune că e prea târziu. E adevărat, însă eu consider că nu e prea târziu. Depinde la ce momente ne raportăm.

Astăzi, Iaşul nu mai are speranţa plasării unui candidat pe un loc eligibil pentru alegerile europarlamentare. Cauzele sunt cunoscute. Nu vom judeca pe nimeni. Dar, poate acum se vor lămuri lucrurile mai uşor. Am crezut, şi încă mai credem, că într-o competiţie atât de acerbă, cunoscând criteriile de evaluare a candidaţilor, n-am fi pus în umbră imaginea capitalei culturale şi spirituale a ţării şi nici a PD-L.  Nu ni se pare normal ca judeţul Iaşi, având 6 parlamentari PD-L, să nu beneficieze de un tratament pe măsură. Nimeni nu este vinovat că în mandatul 2004-2008 n-au fost decât doi. Dimpotrivă, dacă s-ar evalua fair-play, s-ar observa lejer diferenţa de 4, de la mandatul anterior la cel nou. În municipiul Iaşi, echipa PD-L a câştigat 6 colegii, dar a obţinut 5 mandate noi, conform ciudăţeniilor legale în vigoare. Este greu de înţeles de ce se judecă trecutul şi nu prezentul.

Mai mult, am apreciat că introducerea unui criteriu nou de selecţie, dăunător Iaşului, după ce s-au finalizat înscrierile candidaţilor, nu a fost corectă. Când am părăsit Parlamentul European pentru întărirea partidului şi eliminarea celor 322, n-am “negociat” nimic, n-am comentat, dar nici nu ne-au fost prezentate consecinţele viitoare. Le constatăm abia acum. Celor doi europarlamentari ai Iaşului le-ar fi fost mult mai comod să se implice de la Bruxelles în alegerile generale din România, dar asta ar fi însemnat, după părerea noastră, că nu ne păsa de viitorul Parlament al României. Ce a urmat? Se ştie.

Şi încă un comentariu. Nu ştim cine a deschis lista candidaţilor PD-L cu reprezentanţii societăţii civile, dar, după opinia noastră, nu a fost prea inspirat, din două puncte de vedere.

Primul, al partidului, rezultând că nu ar avea oamenii potriviţi pentru Parlamentul European, în pofida numărului imens de membri şi a calităţilor incontestabile ale sutelor dintre ei. Autoselecţia şi bunul simţ au operat la vedere. Nu şi-au depus dosarele de candidaturi decât nişte zeci. De luat în calcul ar fi şi rapoartele de activitate, destul de consistente, ale actualilor şi foştilor europarlamentari PD-L.

Al doilea punct de vedere, al reprezentanţilor societăţii civile, prin afectarea imaginii unora dintre ei, odată cu înscrierea pe listele unui partid. Riscul de a nu mai fi percepuţi ca imparţiali, în cazul în care nu vor fi europarlamentari, este foarte mare, ceea ce constituie o gravă pierdere, atât pentru ei, cât şi pentru societatea civilă.

Ce se va întâmpla cu Iaşul? Un deznodământ similar celui administrativ din Regiunea Nord-Est. Şi pe plan politic, Iaşul nu va exista pe o poziţie onorantă. Încă o probă a “puterii” capitalei culturale şi spirituale a României. De aceea, în ceasul al doisprezecelea, mai facem un apel către Bucureşti: Nu neglijaţi Iaşul! Nu-l subestimaţi! Daţi acestui judeţ, locuitorilor lui, importanţa care li se cuvine!