Posts Tagged ‘populism’

Inconştienţa populismului economic – varianta portocalie

Monday, November 29th, 2010
Share

Nici nu mai ştiu câte intervenţii şi declaraţii publice am făcut pentru a combate populismul roşu. Demagogia PSD, grosieră şi fără ruşine, este o calamitate pentru orice economist cu scaun la cap. Iar efectele ei le vedem şi acum în deficitul care ne sufocă. Lucrurile devin însă şi mai grave atunci când această manie se manifestă şi la un partid care se pretinde a fi de dreapta. Şi, mai ales, când unii senatori ai PDL îşi pun în dificultate propriul guvern, ameninţând însuşi acordul cu FMI.

Mărturisesc că, de ceva vreme, nu mă simt bine când sunt susţinute propuneri legislative nerealiste, venite din partea unor colegi de-ai mei. În urmă cu câteva luni, am fost solicitat să semnez şi eu iniţiativa legislativă de reducere a cotei unice la 10%. Asta, după ce Ministerul de Finanţe luase deja în calcul o asemenea variantă şi o considerase inoportună. În plen, săptămâna trecută, am încercat să-mi conving colegii că insistenţa lor cu această soluţie nu-şi are suport în momentul de faţă. Ba chiar am explicat şi de la tribună că acum bugetul nu poate suporta o nouă gaură. Poate măsura va fi posibilă mai târziu, când vom avea o situaţie mai stabilă. Din păcate, interesul unora de a-şi crea imagine în colegiile lor este mai puternic decât raţiunea. De aceea, n-ar fi exclus ca mâine să se propună cotă de 5%, de 2% sau chiar să se scoată de tot.

Sunt încă marcat de acest comportament inadecvat. Mai ales că el confirmă accentuarea unor probleme apărute de mai mult timp în PDL. Tentaţia populismului e mai puternică decât oricând. Ea se manifestă mai ales la oamenii indiferenţi faţă de realităţile financiare, surzi la expertizele de specialitate. La oameni care nu sunt niciodată luaţi la întrebări pentru faptele lor. Iar peste toate, tronează serioase carenţe de comunicare şi de leadership politic.

În fine, sper ca toată această “aventură fiscală” să se oprească la Camera Deputaţilor. Altfel, bugetul pe anul viitor, acordurile financiare ale ţării şi chiar stabilitatea macroeconomică vor sta din nou sub semnul incertitudinii. Şi astfel, cei aflaţi la guvernare vor fi nevoiţi să taie din nou veniturile românilor. Nu ştiu ce-ar spune atunci cei care dau acum cu cota unică de pământ.

Provocarea urii nu ţine loc de legi economice

Monday, October 25th, 2010
Share

Declaraţie politică, depusă în scris la Senatul României,25 octombrie 2010

Nu s-au stins încă ecourile scandalului legat de mărirea salariilor profesorilor cu 50%. Inconştienţa unor politicieni a dus la iluzionarea a mii de oameni care sperau la o viaţă mai bună. Alegerile au trecut şi realitatea a arătat ridicolul acestei promisiuni. Cunoaştem cu toţii zona din care au venit presiunile pentru o asemenea păcăleală. Celelalte partide au cedat la şantajul PSD într-un joc nebunesc al populismului din care pierdem cu toţii. Pe lângă profesori, au mai fost minţiţi pensionarii, restul bugetarilor, la fel ca oricine a aplecat urechea la maşinăria de basme politice. Tuturor li s-a spus că vor avea venituri mult mai mari. Şi asta, peste noapte. Printr-un simplu gest al PSD.

Era de aşteptat ca măcar acum, când spectrul falimentului încă bântuie finanţele ţării, aceşti inconştienţi să se oprească. Sau măcar să-şi amâne sarabanda de falsuri. Din nefericire, promisiunile deşănţate par a fi un dat congenital al stângii. PSD vrea să dărâme guvernul fluturând un program halucinant. Bugetarilor li s-ar da înapoi toate tăierile de salarii, pensiile militarilor nu s-ar mai recalcula, iar pensiile mici nu ar mai fi impozitate. Se prevăd investiţii enorme de stat, ar apărea sute de mii de locuri de muncă şi s-ar îngheţa preţul la energie. Pe scurt, se promit cheltuieli pentru toată lumea, într-o interminabilă înşiruire de aberaţii economice.

Pentru a fi însă completă, propaganda PSD are şi o explicaţie pentru miracolele sale sociale: ia de la bogaţi şi dă la săraci. Chiar dacă bogaţii sunt câţiva, iar clasa de mijloc e o specie aproape pe cale de dispariţie. Omul de rând este minţit că cineva poate plăti toate facturile, că sacrificiile lui sunt inutile. Că se vor muta nişte bani dintr-un buzunar în altul şi totul va fi minunat. Indiferent de deficitul bugetar, de acordul cu FMI.

Sper ca raţiunea să primeze în al doisprezecelea ceas şi să nu pornim într-o astfel de aventură nebunească. Când toate guvernele lumii încearcă din răsputeri să-şi asaneze deficitele, să-şi restructureze sistemele financiare, ar fi complet iresponsabil să cădem în capcana demagogiei socialiste. Este adevărat că lumea o duce greu, că există o nerăbdare în a depăşi criza. Totuşi, dacă politica vorbelor goale va triumfa din nou, legile dure ale economiei nu ne vor mai ierta. Iar atunci, s-ar putea ca jocul acesta de-a ura să se întoarcă împotriva noastră, a tuturor.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Câte enormităţi pot promite doritorii de Cotroceni?

Monday, October 26th, 2009
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 26 octombrie 2009

România este o ţară care a cunoscut destule campanii electorale sufocate de populism după ’89. Promisiunile electorale aberante au devenit o normalitate a vieţii politice, mai ales că nu se cunosc cazuri de sancţiuni pentru acest fenomen. Totuşi, după 20 de ani de democraţie şi alţi câţiva de integrare europeană, ar fi fost de aşteptat să intervină o schimbare. Din nefericire, după numai câteva zile de campanie în cursa prezidenţială, lucrurile sunt mai sumbre ca oricând.

Evident, miza este mare şi cu bătaie lungă. Şansa de a forma o anumită formulă de guvernare şi visul de a ajunge la Cotroceni par să nu aibă preţ pentru unii. Iar pentru asta, orice devine posibil. De departe, campion al promisiunilor halucinante este domnul Mircea Geoană. Eliberat recent de responsabilităţile guvernării, a revenit la ceea ce se pricepe mai bine PSD – promite totul, oricui. Este de aşteptat ca lista miracolelor electorale anunţată de domnia sa să fie încă şi mai generoasă, pe măsură ce se apropie ghilotina urnelor. Începutul este destul de “promiţător”. Astfel, datornicii la bănci ar fi graţiaţi la plată de către stat vreme de un an fără nici o problemă. Domnul Geoană face rost dintr-un foc de miliardul de euro care ar fi necesar pentru această manevră. Totul e ca plătitorii de rate din această ţară să-l voteze preşedinte. La rândul lor, tot prin grija părintească a şefului PSD, pensionarii ar primi chiar acasă, prin poştă, medicamente compensate şi gratuite. Efortul bugetar al statului nu a mai fost precizat de această dată, dar ar fi, fireşte, nesemnificativ faţă de beneficiul de a avea un prezident milos, care, ocazional, îşi atacă adversarii şi cu citate din Biblie.

Nu la mare distanţă de asemenea bazaconii îl găsim pe Crin Antonescu. Ca adevărat liberal ce este, domnia sa nu mai dă lapte şi miere gratis poporului, pentru că nu-i place parlamentul în care stă şi nici ţara în care trăieşte. Îi oferă în schimb un mare binefăcător – pe Dinu Patriciu. Ca viitor premier, acesta ar fi garantul ordinii şi justiţiei în România, pavăza statului în faţa afacerilor dubioase. O alternativă interesantă, ce-i drept, la jurămintele altui candidat exotic de a stârpi mafia din ţară…

În cele din urmă, domnul Oprescu pare a însuma toate “calităţile” tipului de politician-minune. Nu-şi mai bate capul cu descentralizarea statului, cu problema energetică a României sau efectele tratatului de la Lisabona. Sunt chestiuni marginale care nu preocupă un candidat serios, responsabil de dezvoltarea ţării în următorii 5 ani. În locul lor, şi în numele celorlalţi doritori de Cotroceni, probabil că va anunţă proiectul-bombă: o autostradă suspendată Baia Mare-Timişoara-Constanţa-Iaşi. Ca să ajungă la toată lumea.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA