Subiectele cu adevărat importante par a fi abordate la noi numai dacă sunt provocate. Acum este cazul concediilor maternale şi al creşelor din România. Problemele există însă de ani buni, dar abia în aceste zile s-au declanşat discuţii aprinse pe marginea lor, încercându-se găsirea unor soluţii grăbite, de moment.
Personal, încă din 2009, atrăgeam atenţia asupra necesităţii unor schimbări structurale în domeniu. Succesul marilor ţări dezvoltate este dat şi de grija acordată sectorului preşcolar, educaţiei timpurii şi nu doar îngrijirii copiilor. De aceea, avem datoria să gândim strategii pe termen lung, nu să luăm decizii pripite. Trebuie să ţinem cont de politica demografică, de evoluţia pieţei muncii, de necesitatea educaţiei încă din primele luni de viaţă.
Acum se discută ideea reducerii ajutoarelor maternale de la 24 de luni la un număr mai mic, pentru încurajarea reîntoarcerii mamelor la muncă. Subiect sensibil, întrucât nu se aduce în discuţie mai ales soarta copiilor, după revenirea mamelor la locul de muncă. Dacă se pledează pentru scurtarea perioadei de primire a ajutoarelor maternale, grija ar trebui să se ducă spre acordarea şanselor egale la educaţie pretimpurie pentru toţi copiii, indiferent de statutul mamelor lor. Nu trebuie să se producă o discriminare pe planul îngrijirii şi educării copiilor. Susţinem egalitatea de şanse.
De aceea, se impune dezvoltarea unui sistem modern de creşe care să îngrijească, dar mai ales să educe copiii din primele luni de viaţă. Iar dacă statul nu dispune de suficiente resurse, se pot încuraja contribuţiile angajatorilor, ale comunităţilor locale, dar mai ales parteneriatul public-privat.
A gândi că se pot obţine posibile economii într-un moment marcat de criză este total greşit. Judecata trebuie să aibă în vedere câştigul de care s-ar bucura ţara, dacă ar avea parte de tineri bine crescuţi şi educaţi. E adevărat, câştigul nu poate fi văzut în PIB-ul anului viitor. Roadele se văd peste mai mulţi ani, dar sunt certe.
Pentru a avea o strategie riguroasă şi de lungă durată, problemele privind educaţia pretimpurie a copiilor nu e bine să fie lăsate doar în competenţa Ministerul Muncii şi a Ministerului Sănătăţii, ci trebuie implicat şi Ministerul Educaţiei. Alături de ele, societatea civilă va avea un rol cheie.
Mai multe argumente şi idei sunt accesibile oricui aici.
