Șantiere ce vor fi închise iarna, dar redeschise pentru campania electorală de primăvară. Sunt multe, pe toate străzile, sufocând orașul. Deschise brusc toamna, târziu, și blocate din cauza vremii după câteva săptămâni. Asta suportă Iașul. O caricatură a hărniciei cu muncitori chinuiți de frig, lucrând cu sporul melcului. Iar toată această absurditate se petrece pentru ca noi să vedem că “marele gospodar“ muncește pentru noi. Să luăm aminte că el ”ne dă”, „ne construiește”. Fix cu un an înainte de alegeri.
Șoferii sunt cu nervii la pământ, iar pietonii albiți de praf, dar asta nu are nici o importanță pentru primar. Mai mult, nici măcar turnatul asfaltului la zero grade nu îi creează probleme, fiind de fapt rețetă sigură a dezastrului edilitar. Primarul vrea doar să fie reales. Cu orice preț. Dar, în timp, ceva s-a mai schimbat. Un lucru fundamental, de care acest personaj, prins în megalomania lui cinică, nu-și mai dă seama: chiar dacă marile proiecte au nevoie de timp, sigur nu mai au nevoie de el.
