Posts Tagged ‘referendum unicameral’

Comasarea alegerilor – o idee de luat în seamă

Wednesday, August 24th, 2011
Share

Nu e un secret pentru nimeni că sistemul electoral românesc are probleme serioase. Este scump, dă peste cap ţara cu prea multe campanii electorale şi avantajează mutarea primarilor de la un partid la altul. Prin urmare, comasarea alegerilor locale cu cele generale merită să fie discutată cu atenţie.

Tehnic, se poate scurta mandatul parlamentarilor sau se poate prelungi mandatul aleşilor locali. Cum dizolvarea Parlamentului e ceva mai complicată, rămâne varianta modificării Legii administraţiei publice locale. Iată câteva argument pro şi contra acestei măsuri:

- pro:
   • s-ar reduce mult cheltuielile cu cele două rânduri de alegeri, atât pentru ţară, comunităţi locale, cât şi pentru partide;
   • primarii  nu se vor mai duce încotro bate vântul politic;
   • ar fi asigurată o prezenţă mai mare la vot;
   • s-ar micşora perioada în care partidele, primarii şi şefii de consilii judeţene vor fi tentaţi să ia masuri cu iz electoral, înainte de vot;
   • ţara ar depăşi mai repede anii electorali, de care se tem toţi economiştii.

- contra:
   • s-ar amesteca tematica alegerilor generale cu problemele localităţilor şi judeţelor/regiunilor;
   • ca la orice schimbare, cetăţenii ar putea fi derutaţi în privinţa sistemului de vot;
   • este nevoie de un acord politic mai larg, lucru greu de atins datorită animozităţii dintre putere şi opoziţie;

Aşadar, sunt avantaje şi dezavantaje. La orice concluzie s-ar ajunge însă, ar fi absolut necesar să se impună o măsură care trebuia luată demult: reducerea cu jumătate sau chiar două-treimi a numărului de consilieri locali şi judeţeni. Numărul mare de consilieri este o povară pentru România atât prin prisma costurilor, cât şi a ineficienţei decizionale. Posturile de consilieri locali şi judeţeni fiind, în multe cazuri, doar nişte recompense acordate eşalonului 2 din partide. În acelaşi timp, s-ar putea adopta, în sfârşit, şi structura parlamentară cu 300 de aleşi, aprobată deja prin referendum.

Discuţia despre reforma electorală a început. Bine ar fi însă ca acum să se măsoare de mai multe ori înainte de a se lua o decizie. Evitând inexactităţile de la introducerea votului uninominal, cu acele redistribuiri absurde de mandate. Primele semnale dinspre partide sunt pozitive. Să sperăm că, de data aceasta, politicienii români vor demonstra că pot vorbi aceeaşi voce a interesului general.

Parlament unicameral: To Be or Not To Be

Thursday, January 20th, 2011
Share

Parlamentari mai competenţi, mai oneşti, mai interesaţi de problemele cetăţeanului. Aşa ceva doreşte alegătorul. În mod concret, acest lucru se poate face în două feluri: în cazul în care, printr-o minune, ar apărea o revoluţie etică în interiorul sistemului sau dacă schimbările ar fi impuse din afara lui. Minuni tot aşteptăm de 20 de ani şi n-au să apară peste noapte. Sistemul e osificat, incapabil de regenerări naturale. Manifestă o serioasă criză morală şi o gravă denaturare a promovării competenţelor. Aşadar, schimbarea poate fi impusă doar din afară. Formal, aceasta s-a şi anunţat.

Referendumul privind diminuarea numărului de parlamentari a trecut cu brio. Sistemul a simţit însă pericolul şi a acţionat ca atare. Astfel, de doi ani de zile, nimeni nu poate învinge „mişcarea de rezistenţă”. Mulţi dintre cei vizaţi, mai ales parlamentarii fără altă profesie, ştiu că şi-ar tăia craca de sub picioare. Brusc, ar trebui să vină la muncă, să se zbată în comisiile parlamentare şi să se vadă cu alegătorii. Toate acestea, pentru a intra cu minimum de şanse într-o competiţie electorală mult mai dură, cu mai puţini învingători.

Referendumul-fantomă este alungat ca un vis urât. Unii parlamentari ştiu că mandatul lor ar fi într-un pericol maxim. Că neimplicarea şi absenteismul lor ar deveni mai vizibile, mai expuse publicului. Iar cum Preşedintele a anunţat că până la sfârşitul mandatului va încerca să reformeze sistemul electoral, ne putem aştepta la lupte la baionetă în Parlament. Şi chiar dacă până la anul nu se va înfăptui reforma, poate că anunţarea măsurii diminuării numărului de parlamentari la 300, aflată la îndemâna Guvernului, ar putea pune lucrurile în mişcare. Iar atunci, ce vor spune electoratului parlamentarii care se vor împotrivi unui vot popular?

Boierii parlamentari şi ultimul referendum

Monday, November 15th, 2010
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 15 noiembrie 2010

De ani de zile, Parlamentul României este una dintre instituţiile cu cea mai slabă credibilitate pentru români. Percepţia publică legată de corupţie şi ineficienţă este mai puternică decât oricând şi puţini dintre colegii noştri se arată preocupaţi de acest lucru. Din contră, pentru mulţi, parlamentarismul pare să fi devenit un fel de boierie modernă, o lâncezeală luxoasă pe bani publici. Din păcate, nu sunt cuvinte gratuite, ci pura reflectare a realităţii. Pentru destui parlamentari, mai vechi sau mai noi, servirea binelui public nu este, sau poate n-a fost niciodată, luată în serios. Contează doar contabilizarea beneficiilor materiale şi simbolice şi fentarea muncii. Cu alte cuvinte, maximizarea profitului personal, cu minimum de efort. Totul, la adăpostul imunităţii oferite de funcţie. Căci cine mai poate să tragă acum la răspundere un boier cu mandat uninominal?

Douăzeci de ani de democraţie au dat răgazul pentru a se contura chiar un prototip al “parlamentarului de vitrină”. Regula de bază este absenteism şi indiferenţă. Astfel, evitarea şedinţelor de plen şi comisie a devenit un fel de măsură a respectului de sine, a prestigiului personal. Parlamentarismul s-a transformat într-un fel de pseudo-muncă ce ţine de un postmodernism social, în care nu-şi mai fac simţită prezenţa răspunderea şi controlul. Iar, dacă acestea ar exista, cine ar mai avea curajul să ponteze nişte deputaţi sau senatori ce nu vin la muncă? Statul are datoria să le plătească avionul, hotelul, şoferii şi leafa fără să pună întrebări. Câştigarea unor alegeri îi pune mai presus de alegători. Mai mult, ei consideră de bon ton să fie Gică contra, să schimbe regulile când nu le mai convin, apelând la cutume şi nu la regulamente clare. Se poartă indiferenţa faţă de blocarea activităţii în Camere, se fac propuneri de amendamente nocive prin consecinţele lor. În schimb, se promite poporului orice şi se scoate la mezat votul.

Boierii parlamentari trebuie să dezvolte însă o indiferenţă absolută faţă de eficienţa instituţiei. Aşa se explică şi nepăsarea pentru faptul că sute de funcţionari parlamentari nu-şi mai au obiectul muncii, iar importante alte resurse sunt risipite. În vreme ce ţara asta are nevoie urgentă de legi şi reforme strategice.

Dacă nu sunt de găsit la treabă, multe dintre aceste personaje pot fi văzute însă la televizor, la talk-show-uri. Îndeamnă românii la sacrificii, la mai multă muncă, probând cu nonşalanţă că populismul nu are partid, ci e universal. Dar, dacă încă unii mai huzuresc la umbra funcţiilor deţinute, liniştea lor ar putea fi tulburată în curând. Nu sunt naiv să cred că indemnizaţia de parlamentar va fi dată prea repede pe bază de prezenţă şi prestaţie. Sau că adoptarea legilor se va face în folosul celor ce i-au trimis în Parlament şi nu al celor ce sunt în Parlament. Vă amintesc însă că există un referendum care aşteaptă să-şi producă efectele. Şi atunci, când va veni şi clipa cea mare, poate că şi parlamentarii, ce vor să mai prindă mandate, se vor comporta altfel. Dacă nu din respect pentru instituţie, măcar de frica votului alegătorilor.

Senator PDL
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Despre spaimele celor care se simt “prefraudaţi”

Monday, November 2nd, 2009
Share

Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 2 noiembrie 2009

Aşa cum era de imaginat, ideea trecerii la un parlament unicameral provoacă o puternică rezistenţă din partea actualei opoziţii. Era însă şi de aşteptat să se întâmple aşa. Sunt 20 de ani de când legislativul n-a probat necesitatea funcţionării celor două camere şi utilitatea fiecăreia în parte. Anumite persoane, exploatând puterea interesului de grup, şi-au creat avantaje proprii speciale, refuzând categoric orice schimbare. Acum, prin referendumul propus de şeful statului, monopolul grupurilor de interese se sparge. Dacă nervozitatea celor mai multe dintre partide este de înţeles, surprinzătoare devine reacţia unor ONG-uri, cei drept foarte puţine, doar patru la număr.

Argumentul adus de contestatarii organizării unui referendum odată cu prezidenţialele este cel puţin bizar. Se vehiculează ideea că ceilalţi candidaţi ar fi dezavantajaţi, că ei nu pot declanşa un referendum, la fel ca actualul preşedinte. Se vorbeşte de o încălcare a democraţiei, ba chiar, în mod uluitor, de o presupusă “prefraudare morală” a alegerilor. În consecinţă, s-au făcut sesizări la Avocatul Poporului privind constituţionalitatea acţiunii. Desigur, în acest caz, putem vorbi despre o lovitură de imagine în plină campanie electorală, dar în nici un caz şi de o lovitură juridică. Cu bună ştiinţă sau nu, petiţionarii au uitat că dreptul preşedintelui ţării de a organiza un referendum în ziua alegerilor a fost confirmat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 21/02/2007. Curtea a stabilit atunci că interzicerea organizării unui referendum în ziua alegerilor ar însemna limitarea dreptului constituţional al poporului de a-şi exercita suveranitatea prin consultare directă.

Ideea că Traian Băsescu are un avantaj din organizarea lui este şi absurdă. Toţi candidaţii, în mod egal, pot să-şi exprime părerea faţă de subiect, să-şi pună pe panourile electorale postere pe această temă. Prin urmare, orice candidat are aceleaşi posibilităţi în campanie. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că alegerile prezidenţiale atrag oamenii la votul pentru referendum, nu invers.

Pe lângă toate aceste aspecte, rămâne curios faptul că discursul antireferendum al unor ONG-uri seamănă leit cu discursul alianţei PSD-PNL, iar acţiunea apare fix în campania electorală şi nu înaintea ei, când proiectul fusese anunţat public de către Preşedinte. Un lucru este însă clar: au intrat acum în meciul politic şi suflă puternic în pânzele alianţei anti-Cotroceni. Unde va duce această implicare a celor care devin jucători, în loc să rămână arbitri ai confruntării, rămâne de văzut. Cert este că, după încheierea campaniei, ele ar putea pierde un atribut fundamental cu care asigurau echilibrul democratic – credibilitatea.

Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA