Declaraţie politică în Plenul Senatului României, 16 septembrie 2009
Sunt 20 de ani de când România trebuia să facă reforme structurale. Dificultăţile economice obiective sau diverşi politicieni încremeniţi în trecut au amânat mereu finalizarea acestor schimbări fundamentale pentru ţară. În mod paradoxal poate, tocmai o altă dificultate economică, de data asta extrem de brutală, ne forţează să ducem la capăt reformele. Concret, este vorba de învăţământ, economie, sistemul de salarizare a bugetarilor şi, ulterior, de reorganizarea administrativă.
Profesorii trebuie să se adapteze la noile realităţi din educaţie, bugetarii să performeze şi să elimine aberaţiile salariale din sistem. S-au operat deja închideri de agenţii guvernamentale, iar numărul de angajaţi la stat se restrânge. Directorii de regii autonome, obişnuiţi cu lefuri substanţiale, îşi pierd din avantaje, unii bugetari îşi văd locul de muncă în pericol, dispare şirul interminabil de sporuri salariale, pensiile astronomice vor coborî la limite normale. Aşa cum era de aşteptat, toate aceste schimbări, care afectează vieţile a milioane de oameni, sunt dificil de acceptat sau chiar dureroase. Mai mult, nemulţumirile sunt amplificate de duritatea crizei economice şi de dificultatea găsirii unui alt loc de muncă în sectorul privat.
Dincolo însă de disputele între anumite categorii de salariaţi pentru indicatori de salarizare mai buni, guvernul trebuie să explice mult mai bine care este rostul acestor schimbări, făcute cu riscuri politice enorme. Şi, cu atât mai mult, trebuie să explice clar de ce este atât de necesar să existe restrângerile de personal. Lumea trebuie să ştie cât se poate de clar unde au dus anii de populism şi de inconştienţă în administrarea economiei. Finanţele ţării sunt bolnave, iar sistemul bugetar nu mai poate fi alimentat cu bani ca până acum. Am ajuns să plătim salarii şi pensii din împrumuturi externe, să ne îndatorăm la niveluri nemaiîntâlnite. Cei care au avut pe mână finanţele în anii de boom economic au tolerat cheltuieli publice absurde, au întreţinut „obezitatea” sistemului de stat. Abia criza ne-a trezit la realitate.
Românii trebuie să mai ştie că guvernul operează pentru a nu amputa. Economia este un pacient cu plăgi multiple şi grave. Ani la rândul, am cheltuit bani pe care de fapt nu îi aveam. Sistemul bugetar a devenit tot mai ineficient şi mai mare, o povară de nesuportat pentru sectorul privat. Toate acestea s-au întâmplat sub privirea nepăsătoare a celor care acum fac liniştiţi opoziţie sau se prefac că sunt la guvernare.
Spuneam că lumea e nemulţumită. Sunt cei mulţi, cu venituri mici, ameninţaţi de concedieri şi îngheţări de salarii. Mai sunt şi cei puţini, cu salarii imense, speriaţi de pierderea lefurilor grase. Nu în ultimul rând, sunt şi partidele de opoziţie sau semi-opoziţie, gata să capitalizeze iritarea oamenilor pentru campania electorală. La toţi aceştia, care acuză interesat sau dintr-o teamă justificată duritatea ajustărilor structurale, Executivul actual trebuie să răspundă calm şi hotărât - “Nu, guvernul nu e nebun pentru că face reforme. Ar fi nebun tocmai dacă nu le-ar face”.
Senator PD-L
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
