Pseudocodul Andronescu
Vă asigur, din capul locului, că nu am de gând să mă refer la altă politică decât cea a educaţiei. Toată viaţa am crezut şi voi crede în tăria afirmaţiei lui Ion Ghica: “Şcoală dragă, în tine mi-e nădejdea!”.
De la început, vă acuz, doamnă ministru, de incitare la demolarea şcolii. În declaraţia făcută pe un post de televiziune, din ziua de 13 august, m-aţi convins că vă situaţi într-o ipostază deosebit de criticabilă. Doriţi să realizaţi cadrul instituţional al educaţiei româneşti, îndeosebi, cu sindicatele şi comitetele de părinţi. Încălcaţi, astfel, norme elementare ale planificării strategice. Încălcaţi reguli elementare ale dezvoltării instituţionale. Încălcaţi regulile lucrului în echipă. Încălcaţi promisiuni făcute la începutul anilor 2000, timp în care Consiliul Naţional al Rectorilor ajunsese parcă la a 12-a versiune a pachetului de legi ale educaţiei. Şi în acel moment eraţi şi ministru, şi rector, şi preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, şi deputat, şi membru al Comisiei de Învăţământ din Camera Deputaţilor, şi …., îmi cer scuze, dar nu mi-am propus să prezint toate funcţiile ce le deţineaţi. Erau prea multe.
Aţi avut putere politică pentru a face adevărate minuni. Din considerente pur populiste, aţi îngropat tot ceea ce se începuse. Da, era un început promiţător. L-aţi pesederizat cu totul şi l-aţi omorât. Deh! Aveaţi putere. Inclusiv pe aceea de a nu vă teme pentru ne-mai-facerea-lucrurilor.
Dar, ţineţi minte, v-am acuzat grav nu doar pentru politizarea şcolii, ci şi pentru politehnizarea excesivă a ei. Să nu fiu greşit înţeles. Am un respect deosebit pentru ştiinţele naturii şi pentru inginerie. Dar şi ministrul – inginer, şi preşedintele rectorilor – inginer, şi şeful cercetării – inginer, şi, culmea, şeful finanţării – inginer, şi secretarul de stat pentru învăţământul superior şi şeful Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaţilor – inginer, ce v-aţi fi aşteptat să iasă? Nimic altceva decât ceea ce avem acum. Vi s-a părut că e reţeta de succes.
Aţi respins munca echipelor de la începutul anilor 2000 şi, în special, a celor din 2007 şi 2008. Credeţi că veţi putea şi acum să bruiaţi ce au făcut alţii? Este vorba de pachetul pentru educaţie. El înglobează eforturile a sute de oameni, pe parcursul a multor ani de strădanie. Face parte integrantă din ceea ce şi-a propus guvernul actual să realizeze pentru români. Nu v-am auzit, la început de mandat, exprimându-vă dezacordul faţă de acest pachet, ci abia acum, după scandalul declanşat de situaţia din învăţământul privat, nu cel de la Spiru Haret.
Preocuparea dumneavoastră esenţială a fost aceea de a transfera cadrul ilegal din învăţământul privat şi în cel de stat, introducând şi aici un pseudoconcept, cel de autonomie academică. Constituţia României n-a existat pentru dumneavoastră. Ea vorbeşte despre autonomie universitară. Legea la care aţi fost implicată să prindă viaţă pentru învăţământul privat a fost practic desfiinţată de Curtea Constituţională a României. Abia în acest caz aţi dat dovadă de un dinamism neobosit. Fără a trece prin Comisia de Învăţământ din Senat, fără discuţii în grupurile politice, ne-am trezit în plenul Senatului cu două proiecte de lege ce încercau să desfiinţeze hotărârile Curţii Constituţionale. Pe o astfel de cale aţi fi “reuşit” să semănaţi dihonia în învăţământul superior românesc. Un lucru esenţial a fost uitat de dumneavoastră – partidul căruia îi aparţineţi nu mai este o maşină de vot. Nu mai are o astfel de putere. Şi, pentru mulţi dintre cetăţeni, declar public faptul că Senatul a dat un vot istoric, ce-i drept destul de strâns. Nu a votat cele două proiecte otrăvite.
Acum, în disperare, încercaţi să introduceţi în pseudocodul educaţiei, ceea ce nu aţi reuşit să faceţi după atâtea “străduinţe”. Nu e moral, doamnă ministru!
Şi, încă ceva. Nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă la Universitatea Spiru Haret, dar ce aţi declanşat împotriva acesteia n-a fost decât o parte a pseudocodului dumneavoastră. Anumite universităţi private erau puternic deranjate de succesul Universităţii Spiru Haret, ce-i drept asigurat, în unele situaţii, în afara legii. E foarte grav, doamnă ministru, să cereţi respectarea legii de către universităţi, iar dumneavoastră să nu o respectaţi. Oare consilierii de la minister nu ştiau că orice act normativ referitor la admiterea pentru anul universitar 2009/2010 trebuia emis cu cel puţin şase luni înaintea începerii lui, adică nu mai târziu de 31 martie 2009? Pentru a face să intre în legalitate Universitatea Spiru Haret trebuia să declanşaţi totul de când aţi preluat mandatul, mai ales că neregulile de acolo erau semnalate de ceva vreme şi nu erau nişte noutăţi.
Nici Constituţia României, nici legea învăţământului nu există pentru dumneavoastră. Nici universităţile flexibile, a se citi combinarea universităţii tradiţionale cu cea virtuală, finanţată de Comisia Europeană, la sfârşitul anilor 1990, nu există. Aceasta este o a doua tragedie.
Doamnă ministru, însoţită de specialişti care au reformat educaţia României în secolul trecut, cu organisme de evaluare ai căror experţi, în multe cazuri, sunt blocaţi în timp şi tentaţi de sumele frumoase primite de la universităţile condamnate doar la evaluare naţională, sunteţi cea mai mare frână a sistemului educaţional românesc. Noi nu de aşa-ceva avem nevoie, ci de ceea ce dumneavoastră nu puteţi face: reformă în educaţia secolului XXI.
Doamnă ministru, aţi pus capac reformei atunci când, în aceeaşi emisiune TV, deplângeaţi amarnic faptul că dascălii de liceu n-ar mai avea asigurate normele didactice dacă s-ar scurta studiile liceale cu un an. E foarte grav să faceţi o astfel de afirmaţie. Învăţământul se adresează celor ce vor să-şi facă un viitor frumos, nu celor ce au avut un trecut frumos.
Trecutul profesorilor nu poate fi viitorul elevilor! Şi dascălii, şi elevii, şi piaţa forţei de muncă, au puterea de a dovedi o mare flexibilitate. Dumneavoastră nu daţi dovadă de aşa-ceva.
Nu aveţi dreptul să încălcaţi Constituţia României, ştirbind autonomia universitară, prin centralism, dirijism şi politizare excesivă. Universităţilor, dar şi celorlalte unităţi de învăţământ, trebuie să li se dea autonomie, adică libertatea de mişcare într-un cadru juridic bine gândit şi responsabilitatea gestionării resurselor alocate din bani publici, dar şi a celor obţinuţi prin eforturi proprii.
O gândire liberală, doamnă ministru, vitală pentru un asemenea proiect de reformare, ar trebui să vă îndemne să mânaţi caii în direcţia spre care ei se îndreaptă. De ce dumneavoastră folosiţi excesiv hăţurile!?!
Prof. univ. dr. Dumitru OPREA
Senator PD-L
Prim-vicepreşedinte PD-L Iaşi
