Iaşul este oraşul îngropat de viu. O astfel de afirmaţie am făcut-o în urmă cu câţiva ani. De aceea, primarul, receptiv la părerile cetăţenilor, încearcă să-l dezgroape. A început cu liniile de tramvai. Aşa se explică faptul că, în multe cartiere, de ani buni, locuitorilor acestora li se oferă şansa unică de a vedea cum a arătat oraşul pe timpul bombardamentului. Sau cum erau toloacele străbătute cu căruţa.
Şantierele acestea interminabile s-au instalat de-a lungul a circa 30 km de şine de tramvai. Preţul readucerii la forma utilizabilă a infrastructurii este de aproximativ 33 milioane euro. E foarte mult, dar tramvaiele luxoase ale occidentului, de acum zeci de ani, nu pot circula decât în cel mai mare muzeu în aer liber din lume, numit Municipiul Iaşi.
În ţările civilizate, totuşi, se poartă altceva. Marile capitale şi oraşe ale lumii au planuri uluitoare privind transportul urban cu autobuze electrice, pentru următorii 5-10 ani. Numai noi umblăm după potcoavele tramvaielor moarte ale Europei.
Dacă s-ar fi folosit cele 33 milioane de euro pentru achiziţia de autobuze electrice, al căror preţ este în jurul a 200.000 euro, Iaşul s-ar fi trezit cu una dintre cele mai mari surprize ce le-ar merita: 170 de autobuze silenţioase, nepoluante, cu un cost de exploatare de câteva ori mai mic decât cel actual. Ar fi intrat, şi pe această cale, în rândul lumii bune. Dar, unde nu-i cap, vai de cetăţeni.
P.S. Domnule primar, deja există şi autobuze electrice second hand.
