Dumitru Oprea

Am să încep nu cu invocarea drepturilor cetăţenilor europeni, ceea ce, şi noi, românii, suntem, ci cu obligaţia politicienilor aleşi prin vot uninominal de a fi deschişi, în primul rând faţă de cei ce i-au votat. Se va spune că e prea târziu. E adevărat, însă eu consider că nu e prea târziu. Depinde la ce momente ne raportăm.

Astăzi, Iaşul nu mai are speranţa plasării unui candidat pe un loc eligibil pentru alegerile europarlamentare. Cauzele sunt cunoscute. Nu vom judeca pe nimeni. Dar, poate acum se vor lămuri lucrurile mai uşor. Am crezut, şi încă mai credem, că într-o competiţie atât de acerbă, cunoscând criteriile de evaluare a candidaţilor, n-am fi pus în umbră imaginea capitalei culturale şi spirituale a ţării şi nici a PD-L.  Nu ni se pare normal ca judeţul Iaşi, având 6 parlamentari PD-L, să nu beneficieze de un tratament pe măsură. Nimeni nu este vinovat că în mandatul 2004-2008 n-au fost decât doi. Dimpotrivă, dacă s-ar evalua fair-play, s-ar observa lejer diferenţa de 4, de la mandatul anterior la cel nou. În municipiul Iaşi, echipa PD-L a câştigat 6 colegii, dar a obţinut 5 mandate noi, conform ciudăţeniilor legale în vigoare. Este greu de înţeles de ce se judecă trecutul şi nu prezentul.

Mai mult, am apreciat că introducerea unui criteriu nou de selecţie, dăunător Iaşului, după ce s-au finalizat înscrierile candidaţilor, nu a fost corectă. Când am părăsit Parlamentul European pentru întărirea partidului şi eliminarea celor 322, n-am “negociat” nimic, n-am comentat, dar nici nu ne-au fost prezentate consecinţele viitoare. Le constatăm abia acum. Celor doi europarlamentari ai Iaşului le-ar fi fost mult mai comod să se implice de la Bruxelles în alegerile generale din România, dar asta ar fi însemnat, după părerea noastră, că nu ne păsa de viitorul Parlament al României. Ce a urmat? Se ştie.

Şi încă un comentariu. Nu ştim cine a deschis lista candidaţilor PD-L cu reprezentanţii societăţii civile, dar, după opinia noastră, nu a fost prea inspirat, din două puncte de vedere.

Primul, al partidului, rezultând că nu ar avea oamenii potriviţi pentru Parlamentul European, în pofida numărului imens de membri şi a calităţilor incontestabile ale sutelor dintre ei. Autoselecţia şi bunul simţ au operat la vedere. Nu şi-au depus dosarele de candidaturi decât nişte zeci. De luat în calcul ar fi şi rapoartele de activitate, destul de consistente, ale actualilor şi foştilor europarlamentari PD-L.

Al doilea punct de vedere, al reprezentanţilor societăţii civile, prin afectarea imaginii unora dintre ei, odată cu înscrierea pe listele unui partid. Riscul de a nu mai fi percepuţi ca imparţiali, în cazul în care nu vor fi europarlamentari, este foarte mare, ceea ce constituie o gravă pierdere, atât pentru ei, cât şi pentru societatea civilă.

Ce se va întâmpla cu Iaşul? Un deznodământ similar celui administrativ din Regiunea Nord-Est. Şi pe plan politic, Iaşul nu va exista pe o poziţie onorantă. Încă o probă a “puterii” capitalei culturale şi spirituale a României. De aceea, în ceasul al doisprezecelea, mai facem un apel către Bucureşti: Nu neglijaţi Iaşul! Nu-l subestimaţi! Daţi acestui judeţ, locuitorilor lui, importanţa care li se cuvine!