Posts Tagged ‘tineri’

Țipetele politice dăunează grav Sănătății

Sunday, January 15th, 2012
Share

Hai să țipăm! Cu toții! Partidele să-și scoată fiecare în stradă organizațiile de tineret. Iar ele să-și unifice pumnii cu revoluționarii de meserie și cu galeriile de fotbal contra capetelor jandarmilor! Apoi să pretindem fiecare că noi suntem țara. Nu-i constructiv?

Politrucii au înțeles acum că asta e șansa lor. Țipătul isteric ține loc de argumente. Și cine dramatizează mai mult, cu ochii injectați de ură, poate deveni chiar vedetă. Curios lucru că nici unul dintre ei nu mai pomenește nimic despre Sănătate. Evident, miza lor e doar puterea.

Discursul isteric prinde. Măcar câteva zile, ajutat de televiziunile patriotului și bine intenționatului domn V. Iar pe aici, pe la Iași, avem și noi trâmbițașii noștri. Culmea, nu dintre bătrânii securiști, ci din linia nouă, a iluștrilor și agresivilor parveniți. Cea indignată perpetuu că nu e revoluție în țară.

Un asemenea personaj ne strigă acum că trebuie să dispărem pentru că, prin măsurile luate, am atenuat vizibil efectele crizei. La competențele lui de etern doctorand în economie și din poziția postului ocupat numai cu ajutorul lui Mircea Geoană, sunt sigur că are o soluție la criză. Adică deține rețeta magică de a rezolva o colosală problemă financiară doar țipând isteric la cineva. Motiv pentru care trag și concluzia amară că tinerețea nu e o virtute în lipsa rațiunii și a bunului simț.

Dacă e 2012, e Mocial!

Tuesday, January 3rd, 2012
Share

Și în lumea conceptelor există o competiție în timp. Fenomenul globalizării a fost abordat în multe forme. Thomas Friedman, în The World Is Flat, prezintă o variantă prin care timpul își lasă amprenta asupra globalizării prin versiuni: globalizarea 1.0 – la nivelul țărilor, globalizarea 2.0 – la nivelul companiilor și globalizarea 3.0 – la nivelul individului. Astfel, autorul încearcă să demonstreze că astăzi individul, prin creativitate și inovare, capătă puteri nebănuite.

Tot el, când privește lumea prin prisma problemelor curente globale, dă altă probă de inspirație, surprinzând aproape totul prin trei concepte-cheie reunite în titlul altei cărți, Hot, Flat and Crowded. Încălzirea globală, aplatizarea șanselor indivizilor de a intra într-o competiție globală, dar și mulțimea celor ce constituie lumea internauților, mai nou The Internet Herd sau, și mai simplu, The Crowd, constituie o nouă abordare.

The Crowd face trimitere la puterea numărului de utilizatori online, de aproape 2 miliarde. Creșterea cea mai mare s-a înregistrat în lumea telefoniei mobile. În 2011, numărul de “utilizatori mobili” l-a egalat pe cel al utilizatorilor de telefonie clasică. Cei mai reprezentativi exponenți ai noilor utilizatori sunt tinerii între 17 și 33 de ani, adică generația Y. Nu sunt de neglijat nici cei de sub 17 ani, din generația Z, numită și Generația Net-ului sau Generația Internet-ului.

Prin prisma efectelor dure ale globalizării, transmise prin tot felul de crize, problema cea mai gravă a omenirii este cea a lipsei locurilor de muncă. Și în acest caz, cei mai expuși sunt tinerii între 17 și 33 de ani. Totuși, ei constituie sursa planetară potențială de forță de muncă, prin care se poate asigura redresarea globală. Mulțimea lor, reprezentată prin conceptul Crowd, și puterea lor de salvare a pieței forței de muncă, intitulată Source, au dat naștere altui concept, Crowdsource. Este cea mai elocventă apariție în vocabularul Social Media din ultimii ani. Aceasta este și explicația plasării în topul conceptelor anului 2011. Crowdsource înseamnă un pas important al simbiozei dintre conceptele Web 2.0 si Web 3.0.

Pe același plan, competițional, credem că, în 2012, “disputa” va fi între următorii termeni: mocial, MoSoCom, gamification, second-screen, social media ownership, Twitter accounts owner, political tools, books recommendations, digital copy, digital readers, Air Time, video chatting, i-devices [for Facebook].

Câștigătorul anului 2012, în opinia noastră, ar putea fi Mocial. Ciudată apariție! Chiar și ca termen. El va fi un alt semn de putere al tehnologiilor Web 3.0 (Mobile), dar și de simbioză cu predecesorul său, Web 2.0 (Social), rezultând din combinația conceptelor Mobile și Social. Și web-urile fac, uneori, compromisuri, nu-i așa?

De la Media la Social Media, în Times Square

Monday, January 2nd, 2012
Share

Puțină istorie
La început a fost locul. În 1904, înconjurat de peste 200.000 de participanți, publicistul Adolph Ochs inaugura clădirea One Times Square. Cea care mai era cunoscută și sub numele New York Times Building sau New York Tower, fiindcă aici se afla cartierul general al publicației New York Times. Era a doua clădire, ca înălțime, a acelor vremuri. Ca să facă promovarea publicației, ani în șir, au fost sponsorizate diverse acțiuni. Dominante erau bannerele cu numele ziarului. Dar, atracția generală era asigurată și prin vestitele focuri de artificii de pe acoperișul clădirii. Pompierii însă le-au întrerupt. Astfel a apărut primul glob luminos, de  anul nou, în 1908.

Totuși, ideea era veche. Primul glob al timpului, Time Ball, a fost realizat în 1833, la Royal Observatory of Greenwich, în Anglia. De atunci, în fiecare zi, la ora 13:00, globul coboară, pentru a marca ora exactă, ajutându-i pe căpitanii navelor de pe Tamisa, dar și  pe trecători.

Între timp, One Times Square a rămas în același loc, aceeași destinație pentru sărbătorile de iarna, deși publicația are acum alt sediu. Globul, însă, s-a schimbat de mai multe ori, căpătând forme tot mai grandioase. Americanii, alături de o mulțime de turiști străini, merită un astfel de respect.

Trecerea la networking virtual
În 2012, se conta pe participarea unui million de oameni la tradiționalul eveniment. Au fost ceva mai puțini. Dar, prin Social Media, martorii virtuali au fost mult mai mulți. Coborârea globului de la miezul nopții, încredințată simbolic primarului Michael Bloomberg și cântăreței Lady Gaga, a putut fi urmărită pe tot globul prin Twitter, cu @timessquareball. De asemenea, celor ce au dorit vizionarea întregului program, de peste 6 ore, li s-au oferit transmisiuni oficiale de către “Time Square Ball App for Apple and Android devices”, prin Livestream.

Toshiba, sponsorul oficial al numărătoarei inverse, a preluat imagini din public și le-a proiectat pe imensul său ecran, pe care, la miezul nopții, a apărut ceasul ce marca schimbarea anilor. Setarea lui s-a făcut cu 36 de ore înainte, respectiv vineri, 30 decembrie, la prânz.

Kodak și-a folosit Galeria pentru aplicații mobile cu care și-a asigurat imaginile pentru propriile ecrane.

Feed Magnet, o agenție social media, care a lucrat pentru General Electric și Sephora, le-a permis participanților să transmită fotografii Instagram de pe ecranele sale. De asemenea, se afișa imaginea oricărei persoane ce intra in zona sa de lucru.

N-au lipsit televiziunile. NBC, ABC, CNN, MTV, Nickeledeon, TeenNick, AMC & BET, prin GetGlue, o rețea sociala pentru divertisment, își făceau prozeliți prin abțibilduri, folosite apoi și pentru alte recompense.

Dincolo de frumusețea sentimentelor nutrite de participanții offline sau online la acest spectacol inedit, consider că un alt lucru major s-a întâmplat. Alături de forțele oficiale pentru asigurarea securității evenimentului, de ordinul miilor, au fost și cele câteva sute de mii de echipamente mobile ale participanților, transformate elegant în tot atâtea camere de luat vederi sau aparate de înregistrat sunet și imagine. Lucru care, inevitabil, îți trezește o curiozitate enormă – oare cât de high-tech va fi serbarea lui New Year 2022 sau 2032?

Poate un angajator să revendice contul de pe Twitter al unui angajat?

Friday, December 30th, 2011
Share

Cam așa suna titlurile ultimelor 24 de ore din presa de pe toate continentele. Întreaga Social Media este într-o adevărată fierbere.

Pe scurt, fostul angajat al companiei PhoneDog, cu numele Noah Gravitz, este acuzat că, după ce a plecat de acolo, pentru a se angaja la o companie rivală, doar a schimbat numele de cont de pe Twitter, păstrându-și cei 17.000 de ”followers”. Cât timp a lucrat la PhoneDog, angajatul a avut contul @Phonedog_Noah.

Acum i se cere o despăgubire de 340.000 de dolari. Procesul este pe rol în Carolina de Sud, SUA. În Marea Britanie au mai fost astfel de incidente. În unele, s-a dat câștig de cauză în favoarea angajatorului, în altele, angajatului. Oricum, legislația din cele două țări este destul de diferită.

În favoarea angajatorului se susțin următoarele:
1) majoritatea companiilor ar trebui să încheie cu angajații un contract de confidențialitate, inclusiv pe planul datelor culese de la client. Ca atare, ele nu ar putea fi înstrăinate, fiind in posesia firmei;
2) angajatul a folosit resursele companiei pentru a atrage clienții prin intermediul contului de Twitter. Aceasta era o sarcină de serviciu.

În favoarea angajatului ar fi următoarele argumente:
1) conturile de pe Facebook și Twitter ar aparține angajaților, nu angajatorilor;
2) clienții înregistrați prin cei 17.000 de “followers” nu sunt în proprietatea cuiva. Nici a angajatului, nici a angajatorului.

Consider că acesta este doar sfârșitul începutului. Așa cum am menționat într-o postare anterioară, zona Social Media este într-o mare nebuloasă. Îndeosebi pe plan conceptual și juridic. Organizațiile, prin managerii lor conservatori, au tratat fenomenul Web 2.0, Social, ca și cum n-ar exista. Angajații lor, în schimb, în calitate de persoane fizice, au intrat în cât mai multe rețele de socializare. Aceasta este și sursa conflictului de mai sus.
Poate că a sosit ziua în care politicile organizațiilor pentru Social Media să-și intre deplin în drepturi. Dar, până atunci, totuși, cine credeți că sunt posesorii conturilor deschise pe Twitter, Facebook, LinkedIn ș.a.?

USL – un mamut destinat dispariției

Tuesday, December 20th, 2011
Share

Am spus din primul moment că intrarea liberalilor într-o alianță cu PSD nu are cum să dureze. Jocurile și ambițiile unui lider prea puțin vizionar nu pot fi impuse unor oameni care au luptat mereu împotriva populismului socialist. Iată că acest divorț începe să se arate mult mai clar și la Iași. Unde aranjamentele liderilor locali nu pot forța un partid să-și aplaude adversarul ideologic.

Mi-ar fi plăcut, ce-i drept, ca nemulțumirile tinerilor liberali să se manifeste în legătură cu incompetența și gravele nereguli ale administrației locale PSD. Pe care fiecare penelist le știe prea bine, pe căi mai mult sau mai puțin oficiale. Din păcate, îi văd deocamdată nemulțumiți doar de posturile virtuale ce le vor fi oferite, de ce vor primi la împărțeală.

Sper însă ca buna lor judecată, așa cum o știu de multă vreme, să le schimbe opțiunile în anul care vine. Iar PNL să se elibereze din această imensă farsă politică, numită USL. Cred că viitorul ne va regăsi din nou alături, într-o colaborare PDL-PNL, chiar dacă încă puțini o văd posibilă acum.

Beatrice Rancea și oceanul albastru

Tuesday, December 6th, 2011
Share

Am fost la ultima premieră a Operei Naționale Române Iași, din 4 decembrie, cu spectacolul “Anotimpurile” și “Nunta însângerată”. Pentru tot ce s-a întâmplat, 10 cu felicitări. Absolut pentru toți ce au pus suflet ca evenimentul să fie sublim. Lista lor este lungă și valoroasă, iar cei care sunt curioși să o parcurgă o pot face pe noul, și în același timp excelentul, site al Operei din Iași.

Și totuși, titlul postării o menționează doar pe Doamna acestor timpuri a Operei Române din Iași, Beatrice Rancea. Prin extraordinara sa prestație ca solistă în “Nunta însângerată”, domnia sa ne-a dovedit, încă o dată, că este mult mai mult decât un excelent amfitrion al tuturor evenimentelor culturale memorabile din ultima vreme.

Oceanul albastru e o nouă strategie de poziționare într-o piață cvasi-inexistentă. De atragere a clienților din segmentul non-clienți anteriori. Printr-o formă nouă de manifestare, aproape insesizabilă pentru concurență. Aceasta din urmă, de regulă, se află într-un ocean înroșit de sângele rechinilor-concurenți, ce se sfârtecă între ei, pentru o mai bună poziționare pe o piață arhiaglomerată.

În China anului 2011, una foarte dinamică și apreciată de întreaga planetă, astă vară, am admirat trei spectacole superbe de operă în Beijing, Xi’An și Shanghai. Față de ce văzusem în 2001, au fost cu totul deosebite. A fost altfel. Tradiționalul și tehnicile moderne și-au împletit valorile. Spectacolul de la Iași s-a adăugat acestei serii. Ovațiile și aplauzele celor de la Iași, majoritari fiind tinerii, au fost asemănătoare cu cele trăite pe continentul asiatic.

Bravo, Beatrice Rancea! Bravo, tuturor creatorilor de ocean albastru la Opera din Iași! Așteptăm, în comunitatea noastră, și alte oceane albastre!

Bacul PSD, bani electorali pentru ineficiență

Friday, September 30th, 2011
Share

Multă lume se întreabă ce interese sunt în inițiativa legislativă a PSD de a salva elevii picați la bacalaureat. E cât se poate de simplu.

Există, mai întâi, un scop electoral, printr-o pomană „academică”, de a atrage în mod josnic niște voturi. Cu motivarea, de un populism halucinant, a alternativei la etnobotanice.

Apoi, este marele interes de a salva universitățile private, de rangul 3. S-ar face rabat de la calitate pentru a ține în viață afacerile de casă ale unora. Fără să se țină cont de brambureala produsă de acel an pregătitor și de distrugerea definitivă a importanței bacalaureatului.

Aceasta este marea strategie PSD pentru învățământul românesc.

Ministerul Educaţiei trebuie să vină cu o strategie de atragere a studenţilor către inginerie

Tuesday, September 20th, 2011
Share

Comunicat de presă

Senatorul PDL Dumitru Oprea atrage atenţia asupra constantei lipse de atractivitate a specializărilor de la facultăţile de ştiinţe exacte şi inginereşti.

Mai multe detalii aici.

P.S. Activitatea parlamentară poate fi urmărită din nou pe site-ul www.dumitruoprea.ro

Admin

Politicieni, atenţie la generaţia 17-33 de ani!

Sunday, September 18th, 2011
Share

A fost o primăvară arabă zguduită de tinerii cu vârsta sub 30 de ani.

Europa a avut parte de o lungă vară înfierbântată de mişcările de stradă ale aceleiaşi categorii de tineri, sub 30 de ani, neintegrată pe piaţa muncii.

Primarul New Yorkului lansează semnale serioase către guvernanţi şi politicieni, îndemnându-i să trateze cu mare grijă categoria tinerilor absolvenţi de studii liceale şi superioare ai ultimilor ani. N-ar vrea să fie martorul unei toamne americane.

La noi, preocuparea numărul 1 este schimbarea generaţiilor de politicieni. Preocuparea numărul 2 se referă la programele de asistenţă socială. Iar preocuparea numărul 3 îi are în vedere pe cei ce vor guverna din 2012. Nicidecum ce vor mai putea guverna. Şi foarte puţin se discută despre sutele de mii de absolvenţi ai învăţământului liceal şi universitar, fără nici o şansă de angajabilitate.

Preocuparea numărul 1, schimbarea politicienilor şi a guvernanţilor, este controlată aproape total de generaţia 34-46 de ani. Aceştia par mai degrabă înclinaţi spre egocentrism şi narcisism. De obicei, nu cred în echipă sau în lideri. Ei sunt centrul universului. Uşor, în timp, nelucrând în echipă, influenţa lor ar putea să scadă.

Pe planul al doilea, al programelor de asistenţă socială, sunt vizaţi îndeosebi cei din categoria de vârstă 47-65 de ani (mulţi încă nepensionaţi şi/sau fără loc de muncă), dar şi cei de peste 65 de ani.

Preocuparea numărul 3, lupta pentru guvernare, doar ca enumerare se află pe o astfel de poziţie, căci prin actorii implicaţi, se află într-o simbioză (im)perfectă cu persoanele implicate în prima preocupare.

După opinia mea, preocuparea numărul zero trebuie să-i aibă în centrul atenţiei pe tinerii de 17-33 de ani. Sunt foarte mulţi. Foarte puternici. Foarte uniţi, prin reţelele de socializare, ai căror stăpâni sunt. Şi, încă, destul de liniştiţi. Sunt foarte atenţi la colegii planetari de generaţie. Deşi nu le place să conducă, nu acceptă orice fel de şef. In următorii ani, chiar dacă nu cochetează cu ideea responsabilizării personale, vor prelua frâiele întregii pieţe a forţei de muncă şi a celorlalte poziţii cheie din societate.

Aşadar, politicieni şi guvernanţi, trebuie să găsim măsuri pentru sprijinirea acestei generaţii, pentru a preîntâmpina un posibil viitor anotimp românesc fierbinte.

Iaşul, la televizor

Friday, August 26th, 2011
Share

Într-o deplasare recentă, o bătrânică din sudul ţării m-a întrebat pe unde mai trăiesc. I-am răspuns sec. La Iaşi. „Vai, mamă, cum de poţi rezista acolo? Că ăla e locu’ unde s-au abătut toate relele de pe lume. Tinerii mănâncă mătrăgună şi alte buruieni otrăvitoare. Femeile beau cot la cot cu bărbaţii. Bărbaţii se aruncă de pe stâlpi, de pe clădiri pentru a-şi lua viaţa. Şi Crucea Sfintei Mitropolii au pângărit-o! Sunt prea multe guri, maică! Nu mai au cu ce trăi.

Fraţii se sfâşie între ei. Nu mai au un pic de respect pentru cei ce i-au făcut. Nici în Dumnezeu nu mai cred.

Vai, maică, acolo e iadul de pe pământ! Du-te, maică, du-te în lumea largă, şi scapă de necazuri.”

Iaşul este perceput astfel fiindcă unii aşa îl promovează în presă.

Oare noi, toţi cei care trăim aici, trebuie să plecăm în lumea largă? Mai curând, ar trebui să înceteze prezentarea abuzivă a unor astfel de evenimente izolate. Iaşul a fost şi trebuie să rămână un oraş paşnic, liniştit, cu oameni echilibraţi, apreciaţi pentru ospitalitatea lor. Oraşul trebuie să atragă oaspeţi, nu să-i sperie.