Posts Tagged ‘tineri’

Iaşul, la televizor

Friday, August 26th, 2011
Share

Într-o deplasare recentă, o bătrânică din sudul ţării m-a întrebat pe unde mai trăiesc. I-am răspuns sec. La Iaşi. „Vai, mamă, cum de poţi rezista acolo? Că ăla e locu’ unde s-au abătut toate relele de pe lume. Tinerii mănâncă mătrăgună şi alte buruieni otrăvitoare. Femeile beau cot la cot cu bărbaţii. Bărbaţii se aruncă de pe stâlpi, de pe clădiri pentru a-şi lua viaţa. Şi Crucea Sfintei Mitropolii au pângărit-o! Sunt prea multe guri, maică! Nu mai au cu ce trăi.

Fraţii se sfâşie între ei. Nu mai au un pic de respect pentru cei ce i-au făcut. Nici în Dumnezeu nu mai cred.

Vai, maică, acolo e iadul de pe pământ! Du-te, maică, du-te în lumea largă, şi scapă de necazuri.”

Iaşul este perceput astfel fiindcă unii aşa îl promovează în presă.

Oare noi, toţi cei care trăim aici, trebuie să plecăm în lumea largă? Mai curând, ar trebui să înceteze prezentarea abuzivă a unor astfel de evenimente izolate. Iaşul a fost şi trebuie să rămână un oraş paşnic, liniştit, cu oameni echilibraţi, apreciaţi pentru ospitalitatea lor. Oraşul trebuie să atragă oaspeţi, nu să-i sperie.

Din respect pentru ieşeni

Wednesday, August 3rd, 2011
Share

Am anunţat public retragerea mea din funcţiile deţinute in PDL Iaşi. Nu mai doresc să fiu candidatul partidului la Primărie. Confuzia şi amatorismul celor care îl conduc au umplut paharul. Toată viaţa am învăţat să preţuiesc competenţa şi profesionalismul. De aceea, doresc să prezint motivele care stau la baza deciziei mele:

1. Lipsa de coerenţă şi coordonare în PDL. Nimeni nu ştie încotro trebuie sa se îndrepte partidul. Ce obiective are şi cum le va atinge. Nu există strategii, proiecte, paşi de urmat.

2. PDL face reforme doar împins de la spate de către preşedintele ţării. Dacă nu ar fi fost acest impuls, multe lucruri strict necesare nu s-ar fi înfăptuit.

3. Nu s-au schimbat prea multe, după ultima convenţie naţională. Nici oameni, nici strategii E aceeaşi veşnică amânare, aceeaşi lipsă de comunicare.

4. Confuzia de la nivel local. În PDL Iaşi, se amână alegerile de 2 ani. Nu există leadership, nu există ordine. Fiecare face politica lui, orice îi trece prin minte, fără nici o coordonare cu ceilalţi. E o stare de provizorat, care slăbeşte filiala. Mai important este controlul central al celor şapte voturi de la parlamentarii ieşeni decât consolidarea filialei.

5. Scandalurile de la diferitele alegeri ale organizaţiilor din PDL Iaşi, cu grupuri de presiune, ieşiri în stradă, chemări în instanţă, fără ca un lider să impună ordinea şi fără ca vreo persoană vinovată să dea seamă. Evident că nu mă regăsesc într-o astfel de atmosferă.

6. Lipsa de suport în bătălia cu administraţia Nichita. Când, împreună cu Gabi Grigore, încercam să prezentăm avantajele parteneriatului public-privat la CET, să impunem retehnologizarea, câţi ni s-au alăturat? Într-un final, primarul a refuzat orice soluţie de management raţional şi a dus instituţia în faliment. Abia acum se arată şi alţii îngrijoraţi vădit de ceea ce poate să devină CET-ul.

7. Am susţinut proiectul Ciric. Dar m-am străduit, luni de zile, să salvez pădurea. Să opresc planul absurd şi barbar al primarului Nichita de a tăia copacii. Cu eforturi doar personale, am făcut campanie în tot oraşul, la tv, la radio, pe internet, cu flyere puse din uşă în uşă. Cu audienţe şi petiţii la miniştri. Să arăt oamenilor şi instituţiilor ce se întâmplă acolo, invocând ilegalitatea defrişării a aproape 7 hectare de pădure. De peste o lună de zile se taie şi se fură din Ciric exact ca-n codru. Copacii se cară cu căruţa, direct la casele oamenilor din tot judeţul, pentru pierderea urmelor masacrului pădurii Ciric. Nimeni nu reacţionează, nimeni nu se sesizează din oficiu. Şi după toate acestea, colegii din PDL au votat în Consiliul Local pentru tăierea copacilor, aprobând marea căsăpire ecologică a onorabilului domn Nichita. Ştiind că sunt în totală contradicţie cu legislaţia europeană.

Şi atunci, pe ce susţinere să mai contez? Este greu să mai lucrezi în astfel de condiţii.

P.S. Celor mulţi care, după anunţul meu, sunt afectaţi de decizia luată, le spun doar că mi-a fost foarte greu să o iau, gândindu-mă şi la amărăciunea din sufletul celor care au crezut şi mai cred în mine, in special al tinerilor care mi-au fost tot timpul aproape.

Mulţumesc din inimă partidului!

Monday, July 18th, 2011
Share

De fapt, mulţumesc tinerilor din PSD Iaşi! Mă bucură nespus respectul vostru. Dacă o întreagă conferinţă de presă mi-aţi dedicat-o numai mie, prietenii ştiu de ce. Inclusiv şefii voştri.

Ştiu că nenumăratele sondaje din ultima perioadă v-au trezit la realitate, alta decât cea cu TV după ea. Nu eu v-am cerut să mă evaluaţi şi la nivel de judeţ. Aţi văzut ce a ieşit. Culmea, aţi mai şi plătit atâţia bani pentru a vă indispune.

Şi fiindcă am aflat că vă preocupă şi domenii ce vă sunt total străine, pentru respectul ce vi-l port, vă ofer gratis un curs de instruire, cu titlul “Iniţiere în economie, finanţe şi mediu de afaceri”. Aşa o să pricepeţi şi voi cu ce se ocupă comisia nou creată în PDL. Puteţi veni şi cu părinţii. Firesc, cei politici. Lor le va fi şi mai greu decât vouă. Deh, trecutul, bată-l vina!

Cât despre viziunea voastră privind rolul unui parlamentar şi aducerea de fonduri europene in urbe, m-aţi întristat profund. Informaţiile astea, din păcate pentru voi, nu se găsesc în statutul PSD. Citiţi măcar în DEX ce înseamnă legislativ şi executiv!

Totuşi, dacă vreţi să vă iniţiaţi şi în acest domeniu, vă ofer gratis cartea mea “Fonduri europene pentru România, în perioada 2007 – 2013″, de la Editura Sedcom Libris, apărută în 2007. Dacă veţi pricepe câte ceva, pentru aprofundare, vă invit şi la cursul meu de “Management proiecte”. Tot gratis.

Puteaţi să vă exprimaţi interesul pentru aceste domenii cu câţiva ani mai devreme. V-aş fi ajutat cu drag. Şi nu vă prindea criza asta atât de nepregătiţi. Dar, vorba românului, decât niciodată…

Rabinul şi Bacul

Wednesday, July 13th, 2011
Share

Dacă ar apela cineva la judecata proverbialului rabin, pentru aflarea vinovaţilor din sistemul nostru educaţional, implicit de la ultima sesiune a examenului de bacalaureat, întrezăresc răspunsul. Şi elevii, şi părinţii, şi profesorii, şi guvernanţii, şi politicienii au dreptate. Adică, toată lumea are dreptate. Ce-i uneşte pe toţi? Importanţa educaţiei. Nimeni n-ar contesta vreodată veridicitatea zicerii egiptene:
- Dacă vrei să-ţi fie bine un an, cultivă grâu!
- Dacă vrei să-ţi fie bine 10 ani, cultivă pomi!
- Dacă vrei să-ţi fie bine 100 de ani, cultivă-ţi tinerii!

Şi totuşi, ce-i separă? Ce-i face să aibă viziuni diferite privind sistemul educaţional? Răspunsul e simplu: timpul. Din nou, egiptenii dau dovada vizionarilor. Ei spun că omul se teme de timp, iar, parafrazând, putem spune că timpul se teme de şcoală. Ea dăinuie de milenii. Numai că îşi însuşeşte caracteristicile vremurilor. Aceasta este esenţa viziunilor diferite. Actualul sistem educaţional este cel conceput în secolul XX, numai că mediul în care se aplică şi beneficiarii direcţi şi indirecţi sunt din secolul XXI.

Globalizarea şi tehnologiile moderne îşi fac simţită prezenţa într-un mod evident. Planeta are nevoie de un neorenascentism. Creativitatea şi inovarea sunt cerinţe stringente. Ele se regăsesc şi în Strategia Europa 2020. Şcoala trebuie să se modernizeze, să ţină cont de noile condiţii de lucru. Procesele de predare, învăţare, evaluare sunt cu totul altele.

Învăţarea poate fi formală, informală şi neformală. La fel şi predarea. Ele sunt diferite de la un om la altul. Atunci şi evaluarea trebuie schimbată. Fie şi prin prisma timpului. De ce să se efectueze la câţiva ani şi nu zilnic? Tehnologiile permit aşa ceva. Şi încă două întrebări. Ce câştigă cel evaluat după fiecare proces de evaluare? Ce câştigă sistemul educaţional?

Evaluarea este ca o afacere, în care ambele părţi trebuie să câştige. Nu diplome, ci informaţii reale despre cunoştinţele, competenţele şi abilităţile dobândite. Prin ea se determină eficienţa investiţiei procesului educaţional şi de instruire. Se hotărăsc cariere. Se conturează cele mai importante proiecte ale beneficiarilor de educaţie.

Şi, la final, câteva probleme-cheie. De-a lungul anilor, tinerii sunt într-o acumulare continuă de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi. Ele se însuşesc într-o firească interdependenţă. Şi toată lumea este de acord cu acest lucru. Atunci, de ce se fac evaluări separate ale competenţelor şi abilităţilor de cunoştinţele dobândite? Ele formează un tot. De asemenea, de ce o parte, respectiv cea de supraveghere, apelează la tehnologiile secolului XXI, prin camerele de luate vederi, iar cealaltă parte, a evaluaţilor, nu are dreptul să le folosească? Cu atât mai mult cu cât aceştia din urmă acumulează cunoştinţele printr-o valorificare zilnică a competenţelor şi abilităţilor de utilizare a tehnologiilor moderne, însuşite pe tot parcursul procesului de învăţare.

Vina o poartă sistemul educaţional. Din păcate, ea este una globală, planetară. Şcoala trebuie să se schimbe radical. Ea trebuie să renunţe la evaluarea însuşirii mecanice de cunoştinţe şi să purceadă la evaluarea puterilor creative şi inovative ale tinerilor. Cu siguranţă, şi de data aceasta, rabinul ne-ar da dreptate.

Generaţii şi generaţii (III)

Saturday, May 14th, 2011
Share

3. Generaţia ambilor părinţi angajaţi

Generaţia 47-65 ani, cunoscută şi ca generaţia exploziei demografice după cel de-al doilea Război Mondial, este generaţia ambilor părinţi angajaţi. Nu au avut cum să fi trăit experienţe proprii în timpul războiului. În schimb, de la părinţii şi bunicii lor, au multe informaţii despre acesta, dar şi mai multe trăiri postrăzboi. Au asistat de mici la întovărăşiri, colectivizări, cooperativizare, confiscarea bunurilor, uciderea cailor şi multe alte atrocităţi. De asemenea, au asistat la marginalizarea oamenilor, a gospodarilor, „chiaburii” vremurilor.

Reprezentanţii generaţiei au fost educaţi şi au muncit în două sisteme, socialism şi capitalism. Ca şi părinţii şi bunicii lor. Numai că o bună parte dintre cei din urmă au dublat capitalismul, sub forma capitalism-socialism-capitalism.

Este generaţia cea mai ataşată de o organizaţie, cu un foarte puternic spirit de echipă. Ea a jucat rolul principal în procesul de trecere de la socialism la capitalism, având, în 1990, vârste între 36-44 de ani. Din acel moment au cam ocupat aproape toate funcţiile cheie din sistem, indiferent de natura lui. Au devenit seniorii structurilor. În acele vremuri ei aveau aproape vârsta generaţiei X, generaţie care, pe atunci, avea între 13 şi 25 de ani, rămânând pe margine. Între timp, primii şi-au consolidat senioritatea, iar ceilalţi vor s-o câştige. De mult timp aşteptau momentul. Oricum, pe plan mondial s-a înregistrat acelaşi fenomen. Până în 2015, cel puţin pe piaţa muncii, majoritatea seniorilor din eşaloanele 1, 2, 3 şi 4 se vor pensiona. Generaţia următoare (34-46 ani) nu va putea suplini toate posturile vacantate. Va fi momentul în care şi generaţia de 17-33 de ani va fi activată, chiar dacă acum are inapetit pentru a conduce! În politic lucrurile stau un pic altfel. Nu se iese la pensie, deci operează alte criterii.

O parte din această generaţie o reprezintă şi persoanele care, înainte de 1989, au deţinut roluri cheie în structurile economice, politice sau ale securităţii. În mare măsură, aceştia au beneficiat de susţinerea părinţilor şi chiar a bunicilor. Astfel, ei au putut fi educaţi, cu recomandarea PCR, în şcoli occidentale şi au fost trataţi preferenţial.

Deoarece atât soţul, cât şi soţia erau nevoiţi să lucreze undeva, fie la unităţi de stat, fie la cooperative agricole de producţie sau la cele de consum sau meşteşugăreşti, copiii lor (actuala generaţie de 17-33-35 de ani), au rămas total nesupravegheaţi şi au format generaţia copiilor cu cheia de gât.

Pe piaţa muncii, reprezentanţii generaţiei de faţă au deţinut rolurile cheie în societate, iar generaţia 34-46 de ani a fost nevoită să accepte nivelurile inferioare ale acesteia. Chiar în structurile de conducere. Poate este motivul principal al conflictului continuu cu generaţia anterioară, atacând în principal pe liderii ei.

Pe plan politic, este generaţia din care o bună parte s-a înfruptat din plin din potirul cu funcţii politice şi securiste. Cei mai mulţi proveneau din familiile „sănătoase” ale satului românesc. Alţii au primit sprijinul părinţilor ce avuseseră, de asemenea, un regim privilegiat.
Mulţi dintre reprezentanţi, îndeosebi cei ce au deţinut funcţii de conducere şi/sau funcţii politice şi/sau în structurile securiste, au beneficiat din plin în noul sistem, de după 1990. Sloganul lor? La vremuri noi, tot noi!

Este generaţia care se bucură de avantajul că, pe scala vârstelor persoanelor cu drept de vot, au susţinerea copiilor (17-33-35 ani), dar şi a părinţilor (66 – peste 90 de ani). Incluzând-o şi pe a lor, dispun de sprijinul a trei generaţii din patru, cu drept de vot.

Marea majoritate a făcut parte din PCR. După 1990 s-au dispersat în întregul spectru politic, fără a se mai ţine cont de trecut, chiar dacă părinţii şi bunicii lor au avut alt traseu politic, înainte de 1945. În 1990, când s-au creat partidele politice, cei mai mulţi dintre reprezentanţii generaţii 47-65 au fost printre iniţiatorii şi conducătorii acestora. În timp, şi-au consolidat poziţia, iar istoria partidelor postdecembriste se confundă cu istoria lor de după 1990. Generaţia de 34-46 de ani era prea crudă pe atunci. Doar după câţiva ani a căpătat unele responsabilităţi în structurile de tineret ale partidelor.

Generaţii şi generaţii (I)

Thursday, May 12th, 2011
Share

Economişti, sociologi, ideologi ai partidelor caută să găsească formula viitorului. Cine ne-ar putea garanta succesul în anii care vin? Cine ar putea prelua frâiele acestei ţări pentru a accelera apropierea de lumea civilizată? Cine ar putea să impună, în mod firesc şi rapid, standarde morale cu totul noi pentru o societate obosită, apăsată de lespedea trecutului. Răspunsul e complicat şi simplu deopotrivă. Dar sugerat deja de marile schimbări ale lumii în care trăim.

În cele ce urmează, am pornit de la datele statistice privind alegerile din 2008 desfăşurate în SUA. Relevante au fost referinţele la electoratul tânăr. 68% dintre americanii cu vârsta între 18-24 ani au votat pentru Obama. Iar 69% dintre tinerii din intervalul 25-29 de ani au votat tot cu Obama. Secretele? Primul, Social Media. Peste 83% dintre tinerii ce l-au votat pe Obama figurau cu profiluri în reţele sociale. Al doilea, echipa de campanie. Obama a avut o echipă de 5000 de tineri a căror vârstă medie a fost de 22 de ani. Da, de 22 de ani!

Ce avem în comun? Apartenenţa electoratului la diferite generaţii. Şi astfel, se cuvine făcută o încadrare a principalilor actori politici şi a votanţilor pe generaţii:
• Generaţia 17-33 ani (1978-1994), Generaţia Mileniştilor, ce va prelua problemele cheie ale omenirii pentru următorii 30 de ani. Este generaţia nepoţilor iubiţi.
• Generaţia 34-46 ani (1965-1977), Generaţia Copiilor-cu-cheia-de-gât, generaţia X.
• Generaţia 47-65 ani (1946-1964), Generaţia ambilor părinţi angajaţi, generaţia exploziei demografice.
• Generaţia 66 – peste 90 de ani (născuţi înainte de 1945), Generaţia bunicilor constructori.

1. Mileniştii
Generaţia 17-33 ani (1978-1994), cunoscută şi ca Millenials Generation, este una de excepţie. Va deţine funcţiile cheie ale societăţii pentru următorii 30 de ani. Deşi nu agreează ideea de a fi lideri, în timp vor fi convinşi că trebuie să preia o astfel de sarcină. Au un spirit de apartenenţă la grupuri diverse cum nu s-a mai înregistrat până acum. Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii îi ajută să perceapă lumea altfel, implicit relaţiile dintre oamenii diferitelor reţele sociale. Sunt foarte ataşaţi de părinţii şi bunicii lor. Reacţionează imediat dacă unui membru al generaţiei i se întâmplă ceva. Evenimentele din Africa sunt o dovadă. Au un spirit justiţiar trăit. Sunt convinşi că planeta trebuie să fie altfel îngrijită. Cuvântul eco este un crez al lor, iar responsabilitatea socială trebuie să fie impusă printr-o adevărată revoluţie.

Deşi nu le place să fie şefi, nu acceptă orice fel de şefi. Nu acceptă să lucreze la comandă, ci printr-o negociere în favoarea lor. Întrebarea specifică lor este “De ce?”. Nu pot fi influenţaţi. Nu pot fi plătiţi cu orice sume. Sunt loiali locului de muncă, dacă programul de lucru este sub controlul lor. În astfel de condiţii, se achită onorabil de serviciile încredinţate. Celor ce-i tratează cu respect, le arată un respect pe măsură.

I s-a mai zis generaţia Y, urmaşa generaţiei X, dar din motive de incompatibilităţi multiple, au lansat o invitaţie mondială pentru schimbarea numelui. Aşa s-a ajuns la Millenials Generation.

Sunt cei mai fideli utilizatori ai tehnologiilor moderne de comunicaţii. Sunt stăpânii reţelelor sociale, folosindu-se de mijloacele şi mediul de comunicare on-line în lumea lor.

Din punct de vedere politic, în România, sunt cei mai puri. Nu a mai fost timp să fie „pregătiţi” pe tiparele comunismului. Au fost, cel mult, şoimii patriei sau pionieri. Părinţii lor, în schimb, au putut ocupa cele mai înalte poziţii în structurile pioniereşti, uteciste şi aseciste. Şi dacă au avut astfel de părinţi, bunicii lor, în cele mai multe cazuri, au putut beneficia şi de cele mai înalte funcţii în PCR. Numai că, trecerea acestei generaţii spre adolescenţă s-a realizat în cu totul alte vremuri, în care, cel puţin teoretic, au scăpat de influenţele vizibile ale vechiului sistem.

Cei mai dinamici reprezentanţi sunt bazaţi pe propriile împliniri profesionale, implicit în afaceri, formând gruparea sau clubul YUP-iştilor. Alţii însă au moştenit un statut privilegiat, beneficiind de apartenenţa părinţilor sau bunicilor la diferite grupuri de interese din perioada comunistă.

Generaţia 17-33 de ani este, în cea mai mare parte, a părinţilor de 47-65 de ani şi a bunicilor de 66 – peste 90 de ani. Foarte puţini dintre ei, de regulă cei ce vor vota pentru prima dată, au părinţi de 34-46 de ani.

Cum mileniştii nu-şi doresc să ocupe poziţii de lideri, este clar că vor alege grupul lărgit al celor la care ţin cel mai mult, părinţi şi bunici, cu vârsta cuprinsă în intervalele menţionate. Pe cei din generaţia 34-46 de ani îi renegă, nedorind să aibă nimic în comun cu ei. Deci, din 4 generaţii de votanţi, 3 sunt un tot. Rămâne cu un statut aparte generaţia de 34-46 ani.

Discriminarea cadrelor didactice universitare din învăţământul de stat

Tuesday, May 18th, 2010
Share

Comunicat de presă

Parlamentarul PDL Dumitru Oprea a transmis Ministrului Educaţiei nemulţumirea cadrelor didactice din universităţile de stat privind blocarea promovărilor.

Într-o intervenţie în Senatul României, din 17 mai 2010, senatorul Dumitru Oprea a spus: “În ultimul an, la nivelul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATCDU) au fost evaluate doar dosarele de concurs provenite de la universităţile private. Considerăm că o astfel de situaţie nu mai poate fi prelungită, dacă Ministerul chiar doreşte reformarea sistemului educaţional.

În consecinţă, parlamentarul ieşean a solicitat Ministrului Educaţiei, domnul Daniel Petru Funeriu, măsurile ce vor fi luate în perioada imediat următoare pentru eliminarea discriminărilor privind promovările dintre cele două sisteme de învăţământ.

Domnul Dumitru Oprea a mai declarat: “Îngrijorarea tinerilor este destul de mare în această privinţă, mai ales că unii dintre ei riscă să fie daţi afară din universităţi, pentru că ocupând poziţia de preparator şi neavând posibilitatea promovării li se vor desface contractele de muncă. De asemenea, există pericolul afectării unor proiecte de cercetare, finanţate din fonduri structurale, a căror derulare este condiţionată de angajarea viitorilor cercetători. Trebuie luate măsuri în cel mai scurt timp, dacă Ministerul vrea atragerea şi păstrarea tinerilor în sistemul de educaţie şi cercetare“.

Birou Senatorial Dumitru OPREA

Aplicarea Legii 15 din 2003 în municipiul Iaşi

Thursday, June 25th, 2009
Share

Comunicat de presă

Pe 22 iunie 2009, Senatorul Dumitru Oprea a adresat o întrebare Ministrului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, domnul Vasile Blaga. Tema a fost pusă în discuţie ca urmare a sesizărilor primite privind neaplicarea Legii 15 din 2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea de locuinţe proprietate personală.

Parlamentarul PD-L a declarat:
Speranţa multor tineri din Iaşi, dată de Legea 15 din 2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea de locuinţe proprietate personală, aproape că este spulberată. Pe baza sesizărilor primite la biroul senatorial, am demarat o procedură de solicitare a informaţiilor privind stadiul aplicării legii de către Primăria Municipiului Iaşi. Prin răspunsurile primite am constatat că, de la data intrării în vigoare a legii, nici un dosar, din cele 2580 depuse, nu a fost rezolvat; mai mult, 315 solicitanţi nu mai îndeplinesc condiţiile legale de încadrare în ajutorul oferit.

Potrivit reglementărilor legale, fiecare primărie este obligată să transmită anual un inventar al terenurilor identificate la nivelul localităţilor ce pot fi utilizate pentru aplicarea prevederilor Legii 15.

În aceste condiţii, Senatorul Dumitru Oprea a solicitat Ministrului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei să comunice “dacă Primăria Municipiului Iaşi a transmis în ultimii 5 ani inventarul terenurilor disponibile pentru punerea în practică a legii. De asemenea, dorim să ne transmiteţi măsurile pe care le poate întreprinde ministerul pentru a obliga primăriile şi consiliile locale să aplice Legea 15 în favoarea tinerilor, astfel încât să nu mai fie tergiversată, din diferite motive sau interese, aprobarea dosarelor“.

Domnul Dumitru Oprea a mai spus: “Având în vedere lipsurile din ce în ce mai mari ale tinerilor, scăderea posibilităţilor de a-şi asigura un trai decent, considerăm că una dintre priorităţile majore ale primăriilor şi consiliilor locale este de a-i sprijini, inclusiv prin oferirea de terenuri pentru construirea de locuinţe. Amânarea punerii în practică a legii induce reducerea gradului de încredere a tinerilor în privinţa şanselor de a-şi întemeia o familie, de a avea o casă a lor. Dorim ca demersul nostru să mobilizeze administraţiile locale, astfel încât să fie puse în practică, într-un timp cât mai scurt, reglementările Legii 15.

Birou Senatorial Dumitru OPREA