Prima dată mi s-a părut că nu văd bine. Pe urmă, m-am lămurit: oamenii aceştia chiar par că dorm liniştiţi. Apoi vin la TV unde dau sfaturi şi acuză. În vreme ce alţii îşi asumă măsuri financiare dure, ei fac obrazul gros şi mimează indignarea. Dintre toţi, se remarcă chiar doi dintre principalii artizani ai “găurilor” de miliarde.
Mai întâi, domnul Geoană. Pretenţiile electorale nebuneşti, şantajarea guvernelor cu măsuri sociale aiuritoare şi toată lăbărţarea populistă de ani de zile sunt complet uitate. Dă indicaţii Executivului şi emite strategii de viitor. Ar fi fost curios dacă ajungea preşedinte. Mă întreb cum le-ar fi luat înapoi banii pensionarilor şi bugetarilor. Ce le-ar fi spus totuşi? Probabil însă că trusturile media ar fi transmis în continuu populaţiei că de fapt nu există nici o criză. Că totul e o părere, iar salariile se vor tripla în curând.
Apoi, admirabilul domn Vosganian. A dispărut o vreme după alegerile generale. Nu-l vedea nimeni la TV, când ar fi trebuit să dea explicaţii după administrarea catastrofală a finanţelor. I-a trecut un râu de bani prin mână şi ne-a lăsat în dar un deficit istoric. Nici o remuşcare, nici un fel de scuză. Doar infinit tupeu şi mizarea pe uitare. A noastră, a tuturor celor care plătesc. În plus, parcă mi s-a părut că văd la ei şi un soi de satisfacţie. În fond, până în 2012 nu mai e mult. Probabil că deja visează la vechile portofolii. Totul e ca între timp să acopere cineva prăpastia…
